* Doctor MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Săptămâna trecută m-am întâlnit cu sora unei foste paciente. Arăta groaznic: cocoșată, mergea încet, parcă îngerul morții era alături de ea. Am sunat-o pe fosta mea pacientă care mi-a confirmat că sora ei are probleme mari de sănătate, mi-a zis că are și probleme psihice, suferă de o depresie puternică.
Știind faptul că situația lor economică este foarte grea, și nu poate să-și permită să plătească pentru consultații, m-am oferit, în numele vechii noastre colaborări, să-i văd sora în regim de gratuitate.
M-am întrebat pe mine ce vreau să obțin printr-o ședință unică, și mi-am răspuns că poate o să reușesc într-o ședință să descâlcesc firele care o leagă, să înțeleg mai bine, să văd cum înclină balanța între instictul vieții și instinctul morții. Să văd, din punctul de vedere al unei persoane obiective și neinteresate cum să-i sugerez lucruri care să-i vină în ajutor.
În ziua consultației, ambele surori s-au prezentat la cabinet. Alina, nume fictiv (sora bolnavă), a început un monolog care a durat cel puțin 20 de minute.
“Sufăr de inimă de 5 ani de zile. Mi s-a pus un stent și m-am simțit mai bine. Această boală se datorează faptului că lucram la o instituție de stat în care stressul era foarte puternic, mai ales că trebuia să răspund foarte rapid la solicitările a zeci de persoane prin telefon și o parte din cazuri, de urgență maxima. Stressul cu acești client, cu șefii dar și cu colegii și-a spus cuvîntul. Dacă mai adaug cuvinte despre această muncă solicitantă, pot să spun că o făceam, dar niciodată cu plăcere. Vă dați, așadar, seama, cât eram de bucuroasă când am putut să ies la pensie și să mă eliberez de tot ce este greu. Înainte de ieșirea la pensie, mă simțeam ușurată că va veni ziua când o să pot să mă trezesc mai târziu, să beau o cafea, să citesc o carte, să mă plimb, cu alte cuvinte, să fiu o persoană liberă, fără stress și fără pressing. Această bucurie anticipată am avut-o o perioadă foarte scurtă până când s-a îmbolnăvit mama. Am hotărât să mă dedic în totalitate, s-o ajut și să fiu alături de ea. În timp ce mă ocupam de mama am neglijat nevoile mele personale și, culmea, nici nu am simțit să am dureri ori probleme medicale. Înainte cu un an și jumătate, mama a murit. Surprinzător, au început problemele cu inima, să simt palpitații, greutatea de a merge. Am fost la medici, mi-au recomandat operație urgentă la inimă și schimbarea valvei. Dar, de fiecare data, fără voia mea, se amâna operația din motive nesemnificative. Ultima data, trebuia să mă operez luna trecută și când am descoperit că am un ulcer varicos mi-au spus că nu mă pot opera până când nu se vindecă ulcerul. Simt, de atunci, că ceva nu este în regulă cu mine, parcă Dumnezeu îmi amână operația dar, nu mi se oferă alternative și simt că zi de zi, situația mea se înrăutățește. Parcă îmi vine gândul că destinul meu este să sfârșesc în curând cu viața și nu pot face nimic. Vreau să vă spun, domnule doctor, că din pensia mizerabilă pe care o am, nu pot să mă gândesc să plec în străinătate sau să plătesc un medic privat și să trec prin aceleași necazuri. Sora mea mi-a oferit o sumă de bani pe care i-am folosit pentru tratamentul de ulcer varicos care, din păcate, nu doar că nu este nici o îmbunătățire, mai mult s-a agravat“.