Costică Filimon, condus pe ultimul drum
Prin plecarea lui Costică Filimon, gruparea plastică nemţeană a rămas mai săracă.
” Panteonul artistic îşi fixează, pentru totdeauna, un nume, cel al lui Costică Filimon.Cel care era, cred, cel mai liber dintre toţi artiştii din Neamţ, un nebun frumos al oraşului acesta, un artist total pentru că şi viaţa lui era, efectiv, de artist. În preajma lui Costică Filimon te simţeai bine, confortabil, pentru că avea acea generozitate sufletească care se transmitea imediat. Mai mult a oferit tablouri. Aşa l-am văzut de prin anii 80 încoace: oferind. Şi-a risipit şi opera, şi viaţa, cu un nemaipomenit talent. A fost un risipitor de frumuseţe”- aşa l-a creionat scriitorul Adrian Alui Gheorghe, unul dintre foarte puţinii contemporani care l-au petrecut, ieri, pe ultimul drum.
Printre cei nici 20 de oameni care şi-au luat adio de la Costică Filimon s-au numărat Ştefan Potop-şeful Uniunii Artiştilor Plastici Filiala Neamţ, prietenul său -artistul Puiu Vadana şi pictorul Ciprian Istrate. Aceiaşi care, în urmă cu doi ani, s-au ocupat de aniversarea artistului, surprinzându-l cu o retrospectivă a lucrărilor sale, contopite într-o expoziţie. Nu există o galerie Filimon; există doar lucrări în colecţii particulare, unele în Piatra Neamţ, altele în ţară şi chiar în Europa.
Prin ce s-a deosebit Costică Filimon de ceilalţi pictori? „Avea ceva din artiştii de Montmartre (cartier istoric al Parisului, unde artiştii îşi expun operele şi fac portrete turiştilor pe loc-n.r.), ceva din altă lume decât din cea a provinciei”, a subliniat Adrian Alui Gheorghe. „Avea o lejeritate a gesturilor. Ca formulă artistică eu cred că-l putem situa în zona unui impresionism de factură nouă. Era nerăbdător. Nu stătea foarte mult să lucreze pe un tablou. Totul îi ieşea din prima, din câte am observat”.
Costică Filimon a fost un artist de vocaţie. A studiat la Bucureşti, a pictat şi biserici, iar în 1978, după cutremur, s-a retras la Piatra Neamţ.
Ştefan Potop spune despre Costică Filimon că a avut o activitate intensă şi de asemenea o existenţă destul de zbuciumată, „însă el rămâne în memoria noastră prin ambele ipostaze şi mă bucur că unii oameni şi-au aminit de el, cu toate că a fost o pauză în creaţia lui, în ultimii ani, fiind măcinat de boală. Există colecţii, câţiva oameni care l-au apreciat în mod deosebit şi au colecţionat lucrările lui, cum ar fi doctorul Victor Kirileanu”.
Acum doi ani a fost o retrospectivă la a 75-a aniversare, unde a participat şi autorul. Petrică Vamanu şi Ciprian Istrate s-au ocupat de această expoziţie. Atunci au fost aduse lucrări de prin colecţii particulare şi s-a putut vedea o expoziţie mai amplă. „Nu cred că s-ar putea relua într-un viitor prea apropriat această iniţiativă, însă avem în vedere tot timpul să menţinem vie memoria artiştilor de marcă din ţinutul Neamţului”, a conchis Ştefan Potop.
Geanina NICORESCU