Eufrosina (Baboi) Creangă, descendentă a marelui povestitor, va face o donație impresionantă Muzeului „David Creangă“ din Pipirig. Această moștenire, de peste 100 de volume prețioase, scoase din penița marilor poeți, critici literari, cronicari, dramaturgi, eseiști, istorici literari, nuveliști, romancieri, precum și un fond de carte religioasă, este averea pe care poeta Eufrosina Creangă a strâns-o de-a lungul vieții cu foarte mari sacrificii.
„Copiii ar trebui să citească mai mult, pentru că au mintea limpede și pot asimila, pot înțelege și crește frumos. De asta le dăruiesc aceste cărți din toată inima, să-i îndemn să citească, să-și lumineze mintea. Aceste zeci de volume cu care mi-am «tapetat» pereții locuinței de-a lungul vieții au fost cumpărate cu mari sacrificii. Timp de 10 ani am umblat într-o singură fustă și banii i-am dat pe cărți. Am făcut diabet de la mâncat cartofi, dar cumpărând cărți. Abia mai văd să citesc, pentru că am ajuns la dioptrii -22, dar tot mai simt acea sete de cunoaștere“, ne-a mărturisit Eufrosina Creangă.
Bunicii săi își petrec „odihna de veci“ alături de bunicii marelui scriitor Ion Creangă, la Pipirig. Smaranda, mama lui Ion Creangă, a fost fiica lui David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamț. Din această ramură a ieșit, ca un vlăstar, după câteva generații, Eufrosina Creangă. „Am înțeles care-mi sunt rădăcinile încă de când eram mic copil, iar la biserică tata ne punea să începem pomelnicul cu David și Nastasia. Sunt bunicii mei, îngropați alături de bunicii lui Ion Creangă“, ne-a spus poeta.
Poezia pe care o scrie urmașa lui Ion Creangă se adresează mai ales copiilor. A participat la foarte multe concursuri de poezie și a câștigat premii importante. Printre acestea se numără locul I pe județ la concursul „Pe Meridianul Lumii“ și locul IV la faza națională, locul III la nivel național la concursul „Carmen Sylva“. Urmează să participe la concursul „Pașii Profetului“ de la Oradea, cu aspirații la Zilele Homer – după care va fi publicată o antologie cu poeziile câștigătoare.
Eufrosina Creangă, care cu modestie semnează Eufrosina Baboi – numele său după soț, ori Eufrosina Crenguța, nu a avut norocul de a-și vedea poeziile „strânse“ într-un volum – sau poate trei, dacă ne raportăm la numărul mare al scrierilor sale. Banii, puțini la număr, abia i-au ajuns pentru cheltuielile zilnice – având un fiu de crescut – și pentru… cărți. Nu regretă. I se luminează chipul atunci când vorbește despre comoara sa de acasă – fiul său de care este foarte mândră – și de bagajul de informații asimilat în timp. Cunoaște opera lui Eliade, l-a citit din scoarță-n scoarță pe Noica și pe mulți, mulți alții, iar memoria a ajutat-o să rețină volume întregi de poezie, idolul său fiind Ana Blandiana. A și cunoscut-o, la mănăstirea Agapia, pur întâmplător. Îi apreciază și îi stimează pe Daniel Corbu, pe Vasile Baghiu, pe care i-a întâlnit cu diferite ocazii, în cercurile scriitorilor. Cea mai mare dorință a Eufrosinei Creangă este să-și vadă opera publicată. La cei 53 de ani ai săi are înțelepciunea omului răbdător și vede viața mai luminoasă decât o văd mulți dintre noi.
Geanina NICORESCU