* Primarul Iulian Găină nu vrea depozite de material lemnos în comuna lui
Cu Iulian Găină, primarul comunei Tarcău, am mai discutat depre noul Cod silvic, după aprobarea lui în Senat, imediat ce actul normativ a fost supus dezbaterii publice. A fost şi atunci destul de vehement, şi-a spus răspicat punctul său de vedere. A fost atât de „covingător”, încât iute l-au chemat la ordin, la Bucureşti, la Ministerul Apelor şi Pădurilor. Pentru ce anume, am vrut să aflăm chiar de la el: „Să discutăm cu specialiştii. Vorba vine! Că la dezbaterea publică de la Durău, la specialişti nu le-a dat voie să vorbească. Nu au ţinut cont de părerea nimănui. Aşa trebuie făcut şi cu asta basta! Asta s-a întâmplat şi când am fost la Bucureşti. Eu rămân ferm pe poziţie: nu accept crearea de depozite în Munţii Tarcăului! Exploatarea masei lemnoase să se facă în mod cursiv. Nu să scoţi lemnul din pădure, să îl depozitezi, apoi aştepţi cumpărătorul. Licitaţia şi aşa mai departe. Asta ar însemna o îngreunare a terenurilor şi o aglomerare imensă. Închipuiţi-vă că, pe Tarcău se taie anual circa 200.000 m.c. masă lemnoasă. Lemnul trebuie scos din pădure tot. Într-un arbore poate să fie şi lemn de foc, dar şi lemn de celuloză ori lemn de gater. Buşteanul va fi secţionat pe toată porţiunea şi apoi selectat pe categorii. În cazul în care se vor crea depozite, va fi o problemă. Una mare de tot, catastrofală chiar. Nu îmi doresc să se repete necazurile e care le-am avut în anii 2005 şi 2006. La acea vreme, toate pagubele produse de inundaţii au fost generate undeva sus, în vârful muntelului, unde erau câteva depozite de material lemnos. E drept, nu erau ale Drecţiei Silvice Neamţ. Dar au produs pagube şi Silvicului din Neamţ. Atunci eu am avut o atitudine clară. Le-am spus răspicat că nu este nevoie de o comisie de la Prefectură care se evalueze pagubele. Pe mine mă interesează o comisie care să evalueze cauzele care duc la inundaţii. Nu a vrut nimeni să mă asculte. Când am vru să le arăt, la faţa locului, care sunt cauzele producerii stricăciunilor, iute au făcut cale întoarsă. Că nu-i treaba lor. Şi bun plecaţi au fost. Eu mi-am continuat demersurile, le-am dus poze cu distrugerile cauzate de inundaţii. Nu le-a luat nimeni în seamă. Trebuie să moară oameni, să se rupă drumurile, să se distrugă podurile, să se dărâme case, ca apoi să se ia măsuri. Eu nu vreau să se mai ajungă iar până acolo. Atâta timp cât sunt primar la Tarcău. În rest, să facă borş… Nici atunci nu cred că se va întâmpla aşa. Cei care au învăţat ceva de la mine, din viaţa mea de lucrător în domeniu forestier, vor avea cu siguranţă aceeaşi atitudine”.
Imediat după inundaţiile din 2005-2006, primarul Iulian Găină n-a fost ascultat, chiar dacă a alegat după comisiile de evaluare cu poze şi dovezi clare ale cauzelor dezastrului. Şi nu-i nici acum ascultat, deşi vine cu argumente clare. Ba mai mult, depozitele de lemne pe care vor să le înfiinţeze acum sunt cu mult mai mari şi mai voluminoase, decât cele de atunci. Riscul e şi el cu atât mai mare. „Mie nu au ce să-mi spună. În momentul în care se vor crea depozite care devin un real pericol, eu voi sesiza organele abilitate ale statului, să mă absolv de vină! Eu nu sunt de acord cu crearea de mari depozite de masă lemnoasă. Nu-i un moft al meu. Eu nu am nici un interes personal. S-a dus viaţa mea de forestier. Dar trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt, cu toare riscurile pe care le pot genera”.
Primarul de Tarcău a mai ridicat şi alte probleme de inters public: „Am cerut crearea drumurilor în păduri pentru TAF-uri. Deja s-a ajuns la „saturaţie”. Pe Tarcău sunt peste 1000 km de drumuri pentru TAF-uri, pentru scoaterea lemnului din pădure. Fapt ce a dus la o eroziune accentuată a solului şi crearea de aluviuni masive. Aceste utilaje „atacă” muntele în roca lui, îl „macină” pur şi simplu”.
Dar nu doar drumurile forestiere sunt cele de care se interesează primarul Iulian Găină. La fel de tare îl doare sufletul şi de drumurile comunale care cedează sub greutatea maşinilor care transportă material lemnos. Drumuri pentru care s-au cheltuit banii grei, chiar şi fonduri europene.”Eu le-am demonstrat că, din momentul în care am obţinut fonduri europene şi am asfaltat o porţiune de drum, am creat astfel o mai mare accesibilitate pe Tarcău, a crescut două până la trei ori valoarea lemnului exploatată la cele două ocoale silvice de aici. Ei rămân cu banii, iar eu cu paguba. Pentru că încarcă foarte multă masă lemnoasă, de nu mai rezistă infrastructura rutieră. Prin proiect, drumul este făcut să reziste la o încărcătură de 7,5 tone pe osie. Am făcut mai multe cântăriri de probă, s-au găsit depăşiri şi de 4-5 ori. Nu are cum să reziste drumul! Lumea arată cu degetul spre noi, cei din primărie, că le facem drumuri bune. Utilizatorii comunei Tarcău, cu mijloacele auto de care dispun, nu pot să distruge infrastructura rutieră. Alţii o fac”.
La Tarcău, de mai mulţi ani, a fost pusă o barieră, taman pe mijlocul drumului. Nu ajută la nimic? „Ce să fac numai cu bariera? Cu bariera abia de încasez bani pentru întreţinerea drumului, nu pentru repararea lui. Eu cumpăr material antiderapant certificat, pentru că nu am voie să pun sare pe acel drum, pe cel făcut cu fonduri europene. Nu pot să iau materialul direct din baltă, cu mâl. Trebui să-l cumpăr din balastieră, aşa după cum este specificat clar în proiect. De la barieră nu scot venituri, pentru că trebuie să închiriez utilaje pentru întreţinerea drumului, am oameni acolo, am creat un serviciu public”.
Revenind la noul Cod silvic, aflat acum în dezbatere, l-am întrebat pe primarul Iulian Găină ce şanse de îmbunătăţire îi dă. „Nu cred că noul Cod silvic va trece în forma propusă acum. Pentru că este foarte clar, se urmăresc nişte interese! Economia silvică este una foarte mare, merge destul de bine. Nu am spus niciodată că nu trebuie modificat codul silvic. Trebuie umblat la „toaletarea” lui, e de lucrat mai mult la măsuri şi sancţiuni. Că, în rest, Codul silvic nu poate face mare lucru. Faptul că mi-au dat peste nas, că nu se poate opri exportul de buşteni, m-a revoltat. Eu nu accept, nu este logic să vinzi o materie primă brută. Spun că dau buşteanul tăiat la 3-4 m, că aşa nu mai e materie primă. Doamne fereşte! Nu-i suficient să rămânem cu marginile şi cu rumeguşul. Nu trebuie să plece buşteanul neprelucrat. Pe Nini Săpunaru, preşedintele de acum al Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor, l-am întrebat de un caz care s-a petrecut pe vremea când era şeful Vămilor. Erau containerele chinezilor, în care s-au găsit câte 3-4 m.c. de lemn fără acte. Aşa se scot banii din ţară, foarte uşor.”
Şi mai e un aspect care merită mai multă atenţie. Cel al micului proprietar de pădure, care nu are cum tăia nici lemne de foc. Pentru asta are nevoie de amenajament silvic, care se face numai pentru 100 ha. Cei mai mulţi proprietari au câte un hectar, unii chiar mai puţin.
Tina CONDREA