„Nu pot ieşi la pensie de pe stradă”

Remus M. are 49 de ani şi este unul dintre cetăţenii contribuabili ai municipiului Piatra Neamţ. Asta deocamdată. Pentru că luna trecută a numărat ultimii bani din şomaj. Acum împarte CV-uri. Deşi este sănătos, pentru unele job-uri nu-l avantajează statura. Pentru altele, lipsa de experienţă. Iar vârsta îl tot împinge la coada listei cu potenţiali candidaţi ori de câte ori se prezintă la o firmă care face angajări. Pe parcursul şomajului a fost ajutat de stat cu două cursuri de recalificare, dar o diplomă nu înlocuieşte experienţa, aşa încât a cam ajuns de unde a plecat. Cu siguranţă că în situaţii similare se regăsesc foarte mulţi cetăţeni care din cauza vârstei sunt alungaţi de pe piaţa muncii şi împinşi la marginea societăţii. Numărul extrem de redus al locurilor de muncă face ca şi concurenţa să fie acerbă, fără să existe o egalitate de şanse.

„Da, am 49 de ani, dar pot şi vreau să muncesc. Am lucrat pe taxi ani de zile, nu i-am făcut probleme patronului, pur şi simplu s-au făcut disponibilizări şi a trebuit să plec. Mi-am câştigat existenţa de la 14 ani, sunt obişnuit cu munca. Prima dată m-am angajat la BJATM, iar după ce s-a desfiinţat am avut şi alte locuri de muncă, inclusiv la Kober. Pe oriunde mi-am văzut de treabă. Am depus CV-uri peste tot pe unde am găsit anunţuri de angajare, dar tot mi se spune „O să vă sunăm noi”. Nimeni nu m-a sunat. Ce o să fac până la 65 de ani, că nu pot ieşi la pensie de pe stradă…”, ne-a spus Remus M., frământându-şi mâinile.

Omul a venit la redacţia noastră cu speranţa că-l vom putea ajuta să-şi găsească un loc de muncă. Are o familie de întreţinut, facturi de achitat şi chiar vrea să muncească. Cine doreşte să-i întindă o mână de ajutor o poate face prin intermediul ziarului nostru, lăsând mesaj pe adresa redacţiei.

Geanina NICORESCU