Glob-trotterul cicloturist Virgil Gălățanu fiul, din Roman, a lansat un proiect în onoarea numelui tatălui său, pe care febra tifoidă nu l-a lăsat să parcurgă întreaga distanță pe care și-a stabilit-o ca țintă. Genericul cu care vrea să plece la drum cel mai mare fiul al lui Virgil Gălățanu subliniază continuitatea: „300.000 de kilometru cu bicicleta prin 120 de țări în 11 ani, tată și fiu, cu același nume, pentru un singur vis: înscrierea lui Virgil Gălățanu în Cartea Recordurilor“.
Virgil Gălățanu tatăl a murit în 2013, la 56 de ani, după ce s-a îmbolnăvit de febră tifoidă în India, unde l-a dus traseul stabilit pentru a parcurge 300.000 de kilometri cu bicicleta.
Ziarul „Ceahlăul“ a publicat, la vremea respectivă, un text despre dramaticele întâmplări ale romașcanului pornit să „cucerească“ lumea.
Virgil Gălățanu tatăl a fost poștaș, iar în anul 2002 a decis să plece cu bicicleta în jurul lumii. A străbătut trei continente, pedalând prin Europa, Africa de Sud și o parte din Asia. Visul lui era să străbată și cealaltă jumătate de glob și să intre în Cartea Recordurilor.
Exotismul locurilor prin care a ajuns, dar și situația lui materială avea să împingă dramatismul cazului la limite greu de imaginat. Toată averea lui consta într-un sac de dormit, câteva haine, scule pentru reparat bicicleta, cauciucuri de rezervă, documente, fotografii și acte care atestă trecerea sa prin țările lumii. „Am văzut locuri frumoase, grandioase, natura în toată plenitudinea ei, animale ciudate, oameni și obiceiuri stranii“, avea dă declare Gălățanu tatăl în unul dintre puținele sale interviuri, în 2011. „În Libia m-am simțit cel mai bine – sunt poporul cel mai ospitalier. Am băut apă din lacuri și râuri sau am sorbit-o cu picătura prin deșerturi. Am prins și lupte între rebeli. Am fost însoțit de trupele NATO spre zone protejate, peste tot am avut parte de oameni cu suflet. Rușii s-au purtat omenos cu mine, la fel și în China, unde am urcat până la 5.500 m. Am cunoscut și tibetani, care sunt cu totul diferiți de chinezi. Aici s-a întrerupt călătoria mea al cărei traseu trebuia să urmeze Tibet, Nepal, India etc., apoi Australia, SUA, Antarctica. Viza pentru Tibet e o problemă, astfel că a trebuit să mă reîntorc în țară“.
La vremea aceea Gălățanu deja nu mai vedea cu un ochi, din cauza unui microb care îi afectase corneea, dar continua să scrie în jurnalul său despre oamenii pe care i-a cunoscut și l-au ajutat să meargă mai departe. Se mândrea că a dat mâna cu miniștri și cu personalități ale lumii, că a dormit și în hotel de lux, dar și în colibe de paie, că a fost ospătat regește sau a răbdat de foame, dar niciodată nu s-a gândit să renunțe. S-a îmbolnăvit de malarie, a avut accidente, dar mereu a găsit puterea de a nu se întoarce din drum. Până in India, unde a ajuns nevaccinat și s-a îmbolnăvit de febră tifoidă, care avea să-i aducă sfârșitul.
Teodora VALENTIN