România nu are istorici. Tratatele de istorie scrise de-a lungul timpului sunt toate pline de greșeli, de omisiuni sau de false afirmații. Chiar și „Istoria României“ (Editura Enciclopedică, București) redactată de către un colectiv academic sub conducerea unei „autorități în materie“, prof. dr. Mihai Bărbulescu, și publicată în 1988 face grave omisiuni și se ferește să afirme, cu subiect și predicat, faptul că Tăblițele de la Tărtăria conțin dovada primei scrieri ce precede cu 1.000 de ani scrierea proto-sumeriană și cu 3.000 de ani pe cea cicladică, proto greacă. Cu toate că descoperirea din 1961 din satul transilvan Tărtăria de pe râul Someș, județul Alba, descoperire făcută de profesorul Nicolae Vlassa de la Universitatea din Cluj, precum și datarea tăblițelor la 4.700 înaintea erei noastre (deci aproape de 7.000 de ani) au creat dezbateri aprinse în toate cercurile științifice de pe întreg globul, mari specialiști în istorie, ca Maria Gimbutas sau Colin Renfrew, au confirmat prin studiile lor faptul că Tărtăria este dovada primordialității apariției scrierii în spațiul carpato-dunărean. Să fie oare o simplă „amnezie“ a ilustrului profesor universitar clujean? Eu nu cred aceasta, fiind convins că și acest domn, ca și ceilalți istorici români sau atașați culturali ai oficiilor diplomatice ale României din lume, sunt de rea credință sau îndeplinesc ordinele unui „regim“ antiromânesc. Spun un „regim“ pentru că istoria României de după 1989 are parte de același tratament ca cel impus de regimurile comuniste din perioada 1947-1989. Și dacă citim definiția „regimului politic“ de pe Wikipedia, ne lămurim ce regim antiromânesc stăpânește astăzi, la 27 de ani de la lovitura de stat „revoluționară“ din 1989. Iată definiția la care făceam referire: „Regimul politic este ansamblul instituțiilor și raporturilor politice prin care clasa politică își înfăptuiește programul politic. Instituțiile care înfăptuiesc, în viața politică, economică, socială și culturală a țării, programul clasei politice sunt: monarhia, parlamentul, guvernul, partidele politice, armata, justiția, școala, biserica“. În întreaga lume, dar mai ales în țările de vest nu se cunoaște adevărata istorie a României, ci se vede doar sărăcia și mult invocata „corupție“, ignorându-se, cu bună știință, milenara ei bogăție culturală și spirituală.
Se pune deci întrebarea cine are interesul să schimbe și să falsifice istoria României? Cine și de ce se ferește să recunoască faptul că în mozaicul de limbi și de popoare de pe harta Europei românii sunt singurii care au o continuitate de 9.000 de ani pe acest teritoriu și o scriere de 7.000 de ani?
Și incultura istoricilor și lingviștilor români se manifestă și în faptul că nici unul dintre aceștia nu relevă faptul că limba traco-dacică este cu mii de ani anterioară limbii latine, care apare, conform istoricilor, în sec VI î.e.n. și, în consecință, limba română, fiind anterioară cu mii de ani, nu își are originea din limba latină. Poate limba latină se trage din vechea limbă românească!
Concluzia este pe cât de clară pe atât de neliniștitoare: specialiștii români sunt fie inculți, fie îndeplinesc niște comandamente ale „puterii politice“ din Romania, care, în prin exemplul de mai sus, se caracterizează ca profund antiromânească!
Ne punem, firesc întrebarea: după eliberarea de jugul comunist instaurat de ostașul sovietic, care sunt forțele externe ce se comportă mai rău decât vechii stăpâni în ceea ce ei numesc „democrația“ unei „societăți deschise“?
Eu sunt convins doar de faptul că s-au schimbat doar steagurile și, cu atât mai mult, avea dreptate Eminescu când, acum 133 de ani, scria „Glossa“: „Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi și nouă toate;/ Ce e rău și ce e bine/ Tu te-ntreabă și socoate;/ Nu spera și nu ai teamă,/ Ce e val ca valul trece;/ De te-ndeamnă, de te cheamă,/ Tu rămâi la toate rece“.
Și nu uitați că aceste versuri explică și misterul dăinuirii românilor și a României în acest spațiu carpatic pe unde s-au perindat și se vor mai perinda toate popoarele barbare, de la Gingis Han la stăpânii Americii și ai Comunității Europene. Românii au un singur mare defect: nu au „mândria de a fi slugă“.
Prof. C.H. ALUPULUI RUS