Nihil sine Geo Convinge judecătorul(XX)

 

* Învinge judecătorul? *Un fel de recenziea cărții lui Adrian Toni Neacșu *Locul procurorului

 Paranteză, și revin

Acum mulți ani, să fie vreo 10-15, pe fondul unei dezbateri naționale privind locul fizic al procurorului în sala de judecată, eu, nu mai țin minte dacă eram și președinte, am militat, și am reușit, destul de greu, să modific mobilierul sălii de judecată, în ideea că locul procurorului era/este la „parchet“, la același nivel cu avocații, și nu cu judecătorul. Fără nici o ambiție sau un moft personal, asta ilustrează un principiu: al egalității părților în proces (apărare-acuzare), nici una neputând fi la nivelul judecătorului – singurul care decide. Îmi amintesc și de o reglementare a fostului ministru (Stoica?) în care era și desenată conformația sălii de judecată în sensul celor de mai sus.

Naivul de mine, credeam că problema s-a încheiat de atunci, și am și uitat-o.

Ca să descopăr în cartea maestrului Neacșu, că onor CSM a emis o hotărâre de modificare a regulamentului instanțelor prin care echilibrul a fost din nou dezechilibrat: biroul procurorului este la o înălțime de 40-50 cm, la fel ca al judecătorului, pe când avocatul nu se poate înălța decât la 20-30 cm. Cineva poate spune și ce-i cu asta, eu voi spune că este evidentă bătaia de joc a organului suprem al justiției (CSM) la adresa unui principiu sacrul al disputei judiciare.

Văzând asta, am început să fiu atent prin sălile de judecată: În unele procurorul este la locul lui, pe „parchet“, în altele este pe același podium cu judecătorul… Într-o sală, am văzut un „complet“ cu două grefiere, una lângă alta, ca să mă lămuresc în faza următoare că una din ele era doamna procuror. În altă sală, procurorul avea un birou jos, exact lângă grilajul arestaților, deci oricând unul din ei îl putea trata cu cătușele în freză.

În fine, chestiunea presupune un studiu întreg, iar eu chiar am început să adun material. Două repere, pe care i le sugerez și prietenului Neacșu:

  1. Cartea judecătorului Turcu, cel care spunea că unele persoane, în semn de sporit respect, i se adresează cu „domnu procuror“ (pățită și de mine, enervat maxim);
  2. Prestația complexă a maestrului Corneliu-Liviu Popescu, avocat care a invocat această anomalie în mai multe litigii, și chiar a solicitat instanței să i se trimită dosarele pentru studiu la cabinet, așa cum se trimit procurorilor.

Va să zică, reforma justiției în România s-a inversat clar, Stalin jubilează.

Vom reveni, musai.

Jud. Gheorghe Moroșanu

nihilsinegeo@yahoo.com