Nihil sine Geo Convinge judecătorul (XVI)

 

*(Învinge judecătorul? – un fel de recenzie a cărții lui Adrian Toni Neacșu * Mică lecție pentru juriști și ziariști

Capitolul 8, Procesul de scriere a documentelor juridice.

Dacă o asemenea temă vi s-ar părea puțin prea tehnică, voi încerca să vă conving că asimilarea ei este utilă nu numai pentru avocați și juriști, ci și pentru beneficiarii acestora – clienții. (În plus, chestiunea se aplică „mănușă“ în jurnalistică, valabil chiar și pentru cititori – veți vedea la urmă.)

Așadar, situația se prezintă așa: clientul vine la avocat sau jurist și îi expune o problemă lungă și încâlcită, într-un stil patetic și uitând să răsufle. Avocatul trebuie să facă ordine în această telenovelă, iar autorul Neacșu ne spune așa:

Prima etapă este stabilirea detaliată a situației de fapt. Asta înseamnă, ca și în ziaristică, a răspunde la unele întrebări esențiale: Ce? Cine? Când? Unde? Cum?

În a doua etapă, avocatul/juristul trebuie să cearnă, să selecteze și să ordoneze faptele, printr-o activitate de sinteză: „A scrie o situație de fapt relevantă seamănă mult cu munca bijutierului care prin tăiere și șlefuire dă valoare unei bucăți de diamant brut“.

„Nu toate datele, faptele și întâmplările trebuie comunicate judecătorului. O expunere întortocheată… nu face altceva decât să debusoleze instanța și s-o împiedice să vadă esențialul“.

Cel mai vizibil rezultat al acestui proces se găsește în hotărârile judecătorești. În ele găsești la un moment dat următoarea formulă: „Analizând materialul probator… instanța de judecată reține următoarele:“. Va să zică, judecătorul face chiar o a doua selecție, după avocat, spicuind și cernând, chiar și din expunerea avocatului, ceea ce s-a dovedit important pentru cauză, după dezbateri. De aceea, lectura hotărârii ar trebui să-l convingă pe client că selecția făcută de avocat a avut rostul ei și să nu plângă prea tare dacă nu găsește evocate toate gingășiile povestite și repetate de el.

În fine, dragi cititori de ziare: Ați văzut/citit cumva prin cele ziare articole cam lungi, prezentând fapte încâlcite și amestecate, din care se înțelege doar la a doua lectură, sau nici măcar, despre ce și despre cine este vorba? Sigur ați citit, nu în ziarul de față, evident. Dar, trebuie să fim cu toții de acord că lecția scrisului eficient a maestrului Neacșu e valabilă și pentru scrisul din presă. Eu sunt primul care recunosc asta, de vreme ce scriu în ambele domenii.

Jud. Gheorghe Moroșanu

nihilsinegeo@yahoo.com