Iată-ne și la episodul cu numărul meu preferat: nr. 13, care apare în ziarul Ceahlăul în ziua de 13. Dacă era și marți…
10 lucruri pe care judecătorul nu suportă să le citească.
„Citatele lungi, compacte, sunt și inutile și greu de urmărit“.
Atacurile la persoană. „Judecătorul trăiește zilnic un stres suficient de mare ca să mai aibă nevoie de stimuli suplimentari care să-i crească nervozitatea“. „Nu îți agresa adversarul și nu fi violent în scris la adresa celeilalte părți“.
Sarcasmul, ironia. „Sarcasmul este arma celui ce-și asumă o poziție de superioritate. În dosarele instanței singura poziție superioară îi aparține judecătorului“.
Frazele lungi. „…cu cât o problemă este mai complicată, cu atât ea trebuie prezentată mai simplu“.
Prețiozitatea excesivă, pedanteria. „Există avocați care consideră că a trece 3 citate în latină pe o pagină și a cita din ultima lucrare a unui renumit civilist francez, netradusă la noi, este dovada supremă de distincție intelectuală. Că judecătorul nu numai că va aprecia finețea spiritului lui, șlefuit la marile școli europene de drept, dar se va și prinde în horă, invocând la rândul lui în ședința de judecată marile raționamente ale curentelor clasice de drept, tratate ori monografii abia lansate la Sorbona, ori se va lansa în dezbateri aprinse în care profunzimea raționamentelor este depășită doar de subtilitatea problemei de drept ce face obiectul dezbaterii. Nimic mai fals…“ Am reprodus in extenso acest paragraf, atât pentru a aprecia învățămintele pertinente, cât și pentru a remarca armonia și chiar muzicalitatea frazei. Vă invit să recitiți textul de mai sus, cu glas și cu intonație, și veți constata, odată cu mine, că autorul nostru, cel care ne învață să scriem, este el însuși un maestru al compoziției. Nici nu se putea altfel.
Jud. Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com