Nihil sine Geo Convinge judecătorul (XI)

 

* (Învinge judecătorul? –învățăminte pentru scriitori de texte) *Un fel de recenzie a cărții lui Adrian Toni Neacșu

 

Capitolul 6, Reguli esențiale în scrierea documentelor juridice.

Acest capitol este foarte drag mie, ca om al scrisului. El este de reținut și de asimilat de către toți cei care scriu, fie ei simpli cetățeni, dar și avocați, și chiar ziariști.

Cu riscul devierii (puțin) de la subiect, voi prezenta mai jos prima mea lecție de jurnalism, adică de scris eficient și la obiect.

Prin anii ’70, tânăr muncitor la CFS Săvinești, am scris un articol despre viața din fabrică și m-am dus cu el la redacția ziarului „Ceahlăul“. M-a primit un domn în vârstă –Căciuleanu, sper că-mi amintesc numele corect. A citit cele două file scrise de mână, cu atenție și interes, iar la urmă mi-a spus: Da, este interesant, dar trebuie structurat, concentrat, scurtat. Uite, stai la masa asta și rescrie articolul astfel ca din două pagini să faci una, dar cu aceleași idei.

Eu, inițial, m-am revoltat în sinea mea, dar apoi m-am mobilizat, miza fiind prea importantă: debutul meu în ziar! M-am încordat, am transpirat, am luptat cu mine însumi și cu efuziunile mele, am tăiat cu durere în creier fraze scrise cu atâta entuziasm– în sfârșit, după o oră și jumătate de caznă, am pus în fața venerabilului jurnalist o singură filă, scrisă pe o singură parte. El a fost mulțumit, și m-a publicat.

A fost prima mea lecție despre scris și compus.

Pe urmă, am mai descoperit multe altele: Flaubert este maestrul absolut al stilului muncit ca la galere. Stendhal,înainte de a se apuca de scris, citea câteva pagini din Codul civil (acesta fusese lucrat și cizelat de o echipă de juriști francezi, sub îndrumarea lui Napoleon, care îi ținea la lucru până adormeau cu toții de-a-n picioarelea – face să citiți asta în biografia bicornatului). Iar Rebreanu, cel care muncea toată noaptea la o singură filă chinuită și teribil mâzgălită, pe care dimineața o arunca la coș, Rebreanu a scris așa: Important este nu numai ce să scrii, dar mai ales ce să nu scrii, sau ce să tai după ce ai scris. (Citatul este aproximativ, dar ideea este fix asta.)

Aceste idei și reguli se aplică perfect și în materia scrierii juridice. Adică nu prea se aplică, pentru că nu sunt ușor de învățat, iar unii nici nu se preocupă de așa ceva. Vom vedea ce ne învață în astă problemă maestrul Neacșu, în episodul următor.

Jud. Gheorghe Moroșanu

nihilsinegeo@yahoo.com