O floare frumoasă, admirată la început de vară și pe Ceahlău
*Singura varietate de Rhododendron ce crește în muntii României
*Din păcate, planta e pe cale de dispariție, protejată de lege
Bujorul de munte este una din cele mai rare și mai frumoase plante ale munților noștri. Importa de știut este că bujorul de munte este singura varietate de Rhododendron care crește în munții României, în zona alpină și subalpină, în „goluri” de munte, pe coaste si pe brâne.
Bujorul de munte are ramuri lungi, puțin ramificate și frunzele alternante îngrămădite spre vârful lujerului, tari și persistente, lungi de 1 – 2 centimetri și late. Florile sunt de un roșu-roz aprins, plăcut mirositoare. Florile sunt asezate în manunchi, pe codițe scurte. Bujorul de munte înflorește în luna iunie și are o aromă asemănătoare cu a vișinelor.
Uneori tufele cu bujor de munte acopera complet solul. Alteori covorul este intrerupt si smardarul vegeteaza in pâlcuri, fășii sau formeaza trepte de-a lungul coastei munților. Spatiile dintre tufele de smărdar sunt ocupate cu specii din pajiștile subalpine sau de pâlcuri de azalee de munte.. Alteori, bujorul de munte este uneori însoțit de afin și merișor sau de specii din pajistile subalpine, precum de floare de colț, dediței sau gențiane.
Cei mai răspândiți arbuști din zona alpiă și subalpină a României sunt jneapanul, ienuparul pitic, aninul de munte, salciile pitice, smardarul, merisorul, afinul, coacăzul.
*O plantă de leac culeasă abuziv, acum ocrotită de lege
Numit și smârdar sau cocozar, planta face parte din genul botanic Rhododendron care cuprinde peste 800 de specii. Bujorul de munte este originar din Himalaya, Caucaz, Carpați, Alpi și Pirinei. La noi în țară, smârdarul crește spontan în tufe pitice din zona alpină din Munții Ciucaș, Rodnei, Iezer – Păpușa, Făgăraș, Retezat, Parâng, Godeanu, Cindrel, Călimani, Ceahlău.
Bujorul de munte are ramuri lungi, puțin ramificate și frunzele alternante îngrămădite spre vârful lujerului, tari și persistente, lungi de 1 – 2 centimetri și late.
În trecut, smaărdarul sau bujorul de munte a fost culeas abuziv, florile sale fiind căutate pentru ceaiuri și dulceața, dar și pentru unele proprietăți medicinale.
*Obișnuit cu muntele, bujorul de munte nu tolerează transplantări!
În prezent, bujorul de munte este una din plantele aflate pe cale de dispariție și este protejat de lege. Frumusețea florilor sale care emană un miros și o aromă asemănătoare vișinelor, dar și raritatea sa, face ca bujorul de munte sa fie o plantă ocrotită și protejată ca atare de lege. Prin urmare, culegerea, rupera sau deteriorarea tufelor de bujor de munte se pedepsește cu o amendă piperată.
De reținut că bujorul de munte este o plantă care crește foarte greu, ramurile deteriorate de cele mai multe ori mor sau se regenerează foarte lent sau deloc. Tufele de pe crestele Carpaților au vârste cuprinse între 30 și 40 de ani. Planta este foarte delicată și are nevoie de o serie de condiții pentru a se dezvolta: lumină dimineața, umiditate, sol bogat și o altitudine foarte precisă.
De reținut că bujorul de munte este o plantă care crește în condiții climatice și de relief foarte specific. Așadar, oricât ai încerca să-l iei cu tot cu rădăcină și să-l plantezi la tine în curte, nu va pri nde! Bujorul de munte nu tolerează transplantări sau mutări, lucru care face imposibilă plantarea lui în grădini. Deci nu trebuie cules sau smuls cu rădăcină pentru că moare în doar câteva ore și nu se poate adapta la altitudini mai mici.
Tina CONDREA