Nu mulţi s-au întrebat câţi dintre academicienii români, mai vechi sau mai noi, sunt cărturari născuţi în judeţul Neamţ. Regretatul profesor Traian Cicoare a făcut acum vreo zece ani o statistică. Din ea rezulta că 22 de academicieni sunt fii ai acestui judeţ: 8 din Roman, 4 din Piatra Neamţ, 12 provenind din localităţile (unele actuale, altele foste) judeţului nostru: Humuleşti, Holda-Broşteni, Gârcina, Soci – Ştefan cel Mare, Pipirig, Borca (2), Borleşti, Săvineşti, Drăgăneşti, Grinţieş, Moldoveni.
Însă, între timp, numărul lor s-a ridicat la 30. Dintre membrii Academiei, în secolul al XIX-lea s-au născut 17 membri, iar in secolul următor 13; toţi sunt bărbaţi, cu excepţia chimistei Eugenia Soru (Piatra Neamţ, 1901–1988). În afară de cei doi membri fondatori (V.A. Urechia şi Nicolae Ionescu), 18 au fost membri corespondenţi, 11 membri titulari, 7 membri de onoare, un membru de onoare post-mortem (Ion Creangă) si 2 membri de onoare din străinătate (Adolf Manoil si Sergiu Celibidache).
Cel care şi-a adus cea mai importantă contribuţie chiar la înfiinţarea şi funcţionarea instituţiei academice în ţara noastră, alături de Nicolae Ionescu, istoric, 1820-1905, a fost Vasile Alexandrescu Urechia (născut la Piatra Neamţ, la 15/27 februarie 1834), unul din sfetnicii şi colaboratorii apropiaţi ai lui Alexandru Ioan Cuza. Istoric şi patriot român, cu vederi unioniste, a fost ministru al învăţământului, iniţiatorul Societăţii Literare Române, cel care a înfiinţat Muzeul Naţional al Antichităţii, Ateneul Român şi Politehnica Bucureşti.
Din acest important for ştiinţific mai fac parte scriitorul Ion Creangă (Humuleşti) , cărturarul G.T. Kirileanu (Holda-Broşteani), Episcopul Melchisedec Ştefănescu (Gârcina), Patriarhul Nicodim Munteanu (Pipirig), petrolistul Grigore Ioachim (Borca), fizicianul Gheorghe Cartianu (Borca), fiziologul Alexandru Vitzu (Săvineşti), Petre Jitaru (biologul din Drăgăneşti, de la a cărui naştere se împlinesc, la 11 mai, 108 ani), botanistul Ioan Grinţescu (Grinţieş), cardiologul Ioan Enescu (Moldoveni).
Importante locuri în acest for ocupă, de asemenea, Alexandru Lambrior (născut la Soci, comuna Ştefan cel Mare) şi Ştefan Vârgolici (Borleşti). Primul (născut la 10 septembrie 1846) îşi face studiile la Târgu Neamţ, fiind coleg cu Vasile Conta. Este bursier al Junimii în Franţa, devine profesor la Liceul Naţional din Iaşi. Calitatea ştiinţifică a studiilor sale filologice – „cel dintâi filolog al nostru”, cum îl numea G.T. Kirileanu – determină Academia Română să-l primească în rândurile sale ca membru corespondent. Moare la doar 37 de ani. Ştefan Vârgolici (născut la 13 octombrie 1843, la Borleşti), deasemni bursier la Paris, îşi obţine diploma de doctor în litere şi filosofie, devenind profesor la universitatea ieşeană şi colaborator al „Convorbirilor literare”. Lasă în urma sa „Gramatica limbii latine”, este ales membru corespondent la Academiei Române, dar moare şi el destul de timpuriu, la doar 53 de ani.
Mai amintim şi alte nume: Ion Ionescu de la Brad (1818–1891), agronom; Constantin Istrati (1850–1918), medic si chimist; Petru Missir (1856–1929), jurist si critic literar; Mihail Jora (1891–1971), compozitor si dirijor; Constantin Iliescu (1892–1978), medic; Iuliu Niţulescu (1895–1975), medic; Virgil Ianovici (1900–1990), geolog; Ion Antoniu (1905–1987), fizician; Adolf Manoil (1906-?), psiholog; Aurel Stan (1910–2003), fizician; Mihail Florescu (1912–2000), chimist; Neculai Asandei (1928–1999), chimist; Răzvan Theodorescu (1939), istoric; Alexandru Ungureanu (1941), geograf; Horia Scutaru-Ungureanu (1943), fizician.
Dintre toţi academicienii amintiţi, numai Constantin Istrati a ajuns presedinte al Academiei Romane (1910–1916). În sfârşit, amintim şi alte câteva nume de academicieni care au, datorită biografiilor lor, doar legături temporare cu judeţul Neamţ: filologul Anton Naum – înmormântat la Vădurele-Cândeşti; biologul Aristide Karadja şi filologul Constantin Karadja – care au locuit temporar la Grumăzeşti; istoricul Vasile Pârvan – mama sa provenind din Dobreni.