* Doctor MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
O să răspund săptămâna aceasta la două din întrebările ajunse la cabinet. Ambele, desprinse din cazuri concrete.
1. Alcoolismul este o trăsătură genetică sau se poate dobândi?
Răspuns:
Foarte multe persoane, mai ales părinți îngrijorați și soții îngrijorate că soțul este dependent de alcool, se întreabă des dacă băiatul poate și el să moștenească de la tatăl său aceeași trăsătură genetică a dependenței de alcool.
Aici trebuie să spun că dependența de alcool nu are o legătură strânsă cu moștenirea genetică. Unii dintre cercetători încearcă să facă o corelație între numărul mărit al persoanelor dependente de băutură și copiii lor. Dar, această corelație se leagă mai mult la partea de apartenență, de socializare, de cultură și de efectele psihologice rezultate din relaționarea copiilor cu părinții lor. Persoana care consumă băutură alcoolică și este dependentă de alcool, schimbă toată structura familială, obișnuințele și întreg modul de viață. Mulți dintre copiii care au tatăl dependent de alcool mărturiseau că sunt nesiguri pe ei. Prima întrebare a lor când intrau în casă era cum este astăzi tata (poate fi vorba și de mamă). Frica lor principală era legată de dispoziția părintelui care abuzează de regulă de alcool și dacă o să fie țipături, bătăi, violențe diverse în casă, verbale și fizice asupra lucrurilor și oamenilor.
Paradoxul este că o mare parte din copiii care au trait alături de un părinte alcoolic, riscul de a deveni ei înșiși alcoolici este foarte mare (numai 15 procente din cazuri, copilul se hotărăște să meargă pe un cu totul alt drum decât cel pe care l-a avut acasă și un alt model, de om normal și nepedentent de alcool, decide să fie total altfel comparativ cu modelul din casă). Din păcate, 85 de procente din cazuri, copiii care știu și au experimentat suferința de a trăi cu un părinte alcoolic, devin la fel.
Întrebarea este: De ce? Răspunsul tine de faptul că într-o familie de alcoolici, copilul este total concentrat de ce va păți, are o imprevizibilitate a tot ceea ce se va întâmpla și trebuie să fie tot timpul atent să se apere ca să nu fie lovit. În acest caz, chiar dacă are un potential cognitiv foarte bun, puterea lui de concetrare și de atenție asupra învățăturii și socializării, este minima. Dacă mai face față în grădiniță și în școala generală, la sfârșitul școlii gimnaziale sau la liceu începe problema să devină mai dură. De multe ori, el este acceptat la școli profesionale sau la licee mai slabe decât capacitatea lui. Acolo, se întâlnește cu elevi de aceeași condiție cu el: părinți alcoolici. Sprijinul psihologic începe să fie primit din grupa copiilor care seamană cu el. Începe să chiulească de la școală, stau la păcănele și la jocuri de noroc, o mare parte din ei stă la crâșmă și își pierde timpul cu alții folosind alcoolul din ce în ce mai mult. O altă parte recurge la droguri și etnobotanice, până la deviere psiho-patologică totală. Prin băutură și droguri ei își satisfac dorința de a fi acceptați și iubiți și se învață cu un stil de viață problematic.
Mulți din acești copii care s-au format să fie dependenți de băutură după modelul unuia sau ambilor părinți, vin acasă și văd o tradiție culturală specifică mai multor zone în lume în care multe familiile cultivă și muncesc la vii, fac vin, sute de kilograme de vin. Toată această băutură este pentru consumul lor și musafirilor lor. Din punctul lor de vedere, cu un pahar sau două de vin, comunicarea merge mult mai bine și socializarea este, de asemenea, mai bună. Băiatul, tânăr, învață în casa lui tot ce trebuie de învățat și folosește mai târziu în viața lui personală. Aceeași identificare pe linia învățăturii, spune psihologul Bandura, că îl ajută să aibă trăsături asemănătoare părinților.
Până la urmă, nu este o condiționare genetică, ci doar una de model. Totuși, s-au făcut cercetări legate de această întrebare, când au vrut să vadă dacă femeia alcoolică care a băut în timpul sarcinii, acest consum a afectat bebelușul în burta mamei. Răspunsul este că numai în cazul unei cantități enorm de mare s-a simțit o influență a băuturii asupra dezvoltării ulterioare a copilului. Comparativ cu cercetările asupra influenței drogurilor, se arată că substanțele chimice sunt distructive și ajung mult mai repede în sângele și AND –ul bebelușului. Concluzia este că în cea mai mare parte, influența băuturii și dependența de alcool a unuia din părinți se transmite mai mult din punct de vedere social, psihologic, asupra copilului decât din punct de vedere genetic.
Trebuie adăugat faptul că există o diferență între sexe din sută la sută alcooliști, 75% sunt bărbați și numai 25% sunt femei. Așa că și această realitate ne arată că influența este mai mult psihologică.
2. Domnule doctor, în ultima vreme, fetița mea de 12 ani și jumătate, când vreau să o strâng în brațe, se strecoară pe lângă mine și-mi spune “Hai mama, lasă-mă, ce e cu gesturile astea?”. Nu știu de ce reacționează așa și ce trebuie să fac?
Răspuns: Mă bucur că ați pus această întrebare, pentru că ea reprezintă o problemă generală cu care se confruntă mulți părinți, anume cerința fetiței mai ales la vârsta pubertății, care reperezintă nevoia naturală de desprindere.
Când copilul s-a născut, vine pe lume după 9 luni pe care le-a petrecut în burta mamei. Ea l-a hrănit și el depinde în întregime de ea. Când el s-a născut, s-a tăiat primul cordon ombilical, anume cordonul fizic. Cordonul ombilical psihologic însă, se taie treptat, pe parcursul vieții. Unii psihologi spun că numai moartea unuia din părinți ori a a copilului taie definitiv acest cordon. Copilul, la vârsta de un și jumătate, când începe să meargă și să fie curios de anumite lucruri, are un spațiu limitat unde merge în mod liber. Și totuși, când există un risc să bage mâna în foc sau într-o priză, atunci are prima limitare. Așa începe procesul lui de independeță. Există o linie paralelă între procesul de independeță și cel de dependență. În procesul de dependență, copilul primește foarte multe sărutări, atașamente fizice și apropiere corporală. Dar, cu cât crește, se duce la grădiniță, acolo petrece mai mult timp fără atașamentul fizic și crește independeță. În perioada școlii, desprinderea e mai mare și se leagă de un proces de socializare, cu prietenii, colegii, frații. În perioada pubertății, procesul ajunge aproape la vârful conflictului între independență și dependeță. Din punctul de vedere al dezvoltării, se simt schimbări permanente în materie endocrinologică și ceva se schimbă și în corpul ei: crește sinele, crește părul, se schimbă trăsăturile feței și pare un pic surprinsă de această dezvoltare imprevizibilă. În acest caz, toate gesturile de atingere din partea părinților, mai ales a mămicilor, par să fie pentru copil, imature, copilăroase. Mai mult decât atât, în acest conflict între independent și dependent, un rol principal joacă posibilitățile: să țină controlul asupra lucrurilor care îi aparțin și să aibă dominanță cât mai mare asupra propriului corp și a nevoilor personale. Cu alte cuvinte, nu mai putem, ca mămici, să o îmbrățișăm la fel ca pe un copil mic. Ea este astăzi mare, independentă și are nevoia de a ține controlul cine s-o atingă, cum și cât. De mai multe ori, când am sfătuit părinții să mai lase din aceste atingeri, s-a întâmplat un fenomen foarte interesant; fetița a simțit nevoia de fi atinsă și se ducea ea, din proprie initiativă să-și îmbrățișeze mama. Așa că sfătuiesc toți părinți să înțeleagă dezvoltarea copilului lor și că ceea ce făceau înainte nu mai este valabil în această perioadă a vieții.
Dr. MIRON ITZHAK
Psiholog principal clinician cu drept de supervizare
Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie
Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter
Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214
e-mail: miron@ambra.ro
site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro