Astăzi, creștinii sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului, prima mare sărbătoare din cursul anului bisericesc. Deși în Noul Testament nu este relatat acest eveniment, Nașterea Maicii Domnului apare în Protoevanghelia lui Iacov, carte scrisă în anul 145, unde se vorbește despre originea și copilăria Fecioarei Maria.
Părinții Maicii Domnului sunt Sfinții și Drepții Ioachim și Ana. Ioachim era din seminția lui Iuda, iar soția lui, Ana, era fiica preotului Matthan. Astfel, tatăl Fecioarei Maria era un urmaș al regelui David, iar mama, o descendentă din familia preoțească a lui Aaron, împlinindu-se astfel proorocia că Mesia va avea o dublă descendență: împărătească și preoțească.
Sfântul Arhanghel Gavriil aduce vestea cea bună
Din Tradiție știm că părinții Maicii Domnului erau sterpi și că erau în vârstă. Totuși, își doreau din toată inima un copil, lipsa copiilor fiind considerată, în acele vremuri, un blestem al Divinității. Sfinții Ioachim și Ana s-au rugat cu lacrimi, nădăjduind în bunătatea Lui Dumnezeu. Tradiția spune că, în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu le-a refuzat public jertfa, numindu-i blestemați.
Întristați, cei doi părinți s-au îndreptat spre casa lor, hotărând să se retragă fiecare în post și rugăciune. Ioachim a zis către soția sa, Ana: „Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi suntem urgisiți de Dumnezeu. Iată, eu mă duc la munte și acolo voi posti și mă voi ruga Lui Dumnezeu, doar se va milostivi și ne va da nouă un copil“. Iar Ana a început să se roage Lui Dumnezeu cu durere și cu multe lacrimi, zicând: „Doamne, Atotțiitorule, Cela ce numai cu cuvântul ai făcut cerul și pământul și toate câte se văd; Cela ce ai zis făpturilor Tale să trăiască și să se înmulțească; Cela ce ai binecuvântat pe Sarra, femeia lui Avraam și a născut pe Isaac la bătrânețe și ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel proorocul, dă-mi și mie roadă pântecelui meu și nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naște fiu sau fiică, îl voi închina Ție cu toată inima și-l voi da să slujească în biserica slavei Tale“. (I Regi 1, 11).
Îngerul Gavriil se va arăta fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor a fost ascultată și că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le vestește că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale și că va fi un vas ales Lui Dumnezeu. (Luca 1, 4-23).
„Astăzi este începutul mântuirii noastre…“
„Născând cuvioasa Ana pe această fiica binecuvântată, casa lor bătrână s-a umplut de multă bucurie și lumină, deoarece multă și mare era tristețea și așteptarea de până atunci. Numele pe care îl aleg și-l pun părinții copilei lor e un nume dintre cele mai frumoase care se obișnuiau la vechii evrei. Acest nume feminin este Miriam, Mariam sau Maria și însemnează «cea plăcută», «cea frumoasă» sau «doamna», «stăpâna» sau Despina, cum îi spun grecii. Toate aceste însemnări ale numelui ei i se potrivesc în chip desăvârșit, pentru că de la nașterea sa, minunata copilă Maria era plină de toate însușirile și darurile trupești și sufletești. Fiind plină de har de la nașterea sa, Sfânta Maria Fecioara a rămas plină de dar pe tot timpul vieții sale pământești. Deplinătatea acestui dar dumnezeiesc ce umplea ființa sa și se revărsa peste întreaga ei făptură o apăra de orice păcat. Astfel, prin darul lui Dumnezeu, păcatul n-a atins nici trupul și nici sufletul ei, încât locașul Domnului nostru Iisus Hristos s-a păstrat curat, și trupește și sufletește. Totuși, frați creștini, Sfânta Fecioară Maria s-a născut după toate legile naturale ale nașterii omenești și ca urmare, ea nu a fost scutită de păcatul strămoșesc, de care a fost scutit numai Fiul ei dumnezeiesc. Această stare de sfințenie personală, dublată ca de o umbră de păcatul strămoșesc transmis prin părinți, se continuă la Sfânta Fecioară până în momentul Bunei Vestiri.
În acest moment al Bunei Vestiri, la 25 martie, după ce Sfânta Fecioară primește, în chip liber, să fie Maica Fiului lui Dumnezeu – prin acel cuvânt către înger: «Fie [Mie], după cuvântul tău», deși nu știa de bărbat – este curățită deplin de toate urmările păcatului strămoșesc prin coborârea Duhului Sfânt peste ea (…).
Nici o naștere din câte cunoaște istoria lumii n-a adus omenirii întregi atâta bucurie, câtă bucurie a adus în lume nașterea Sfintei Fecioare Maria. De la nașterea ei, un nou orizont se deschide pentru omenirea întreagă și de atunci începe a se scrie o nouă istorie în lume, istoria mântuirii neamului omenesc sau, cum spune sfântul Ioan Damaschin: «Astăzi este începutul mântuirii noastre»“. (din Predica părintelui Sofian Boghiu la Praznicul Nașterii Maicii Domnului, în „Părintele SOFIAN“, Editura Bizantină, 2007, București)
Irina NASTASIU