Într-una din zile, un pacient de-al meu mi-a adresat următoarea întrebare:
„Domnule doctor, majoritatea prietenilor mei îmi sugerează să nu mă grăbesc să mă căsătoresc. Mai mult decât atât, ei îmi spun că aventura în care au intrat nu-i avantajează și sunt foarte dezamăgiți de viața lor. Puteți să-mi explicați acest fenomen?“
Întâmplarea face că exact cu două zile înainte de a mi se adresa această întrebare, am văzut un minunat spectacol după opera lui Mircea Eliade „Maitreyi“. Acel spectacol m-a impresionat foarte mult.
Este vorba despre povestea autobiografică a lui Mircea Eliade care, în anul 1930, primește o bursă de studiu în India. Mircea Eliade este primit de o personalitate spirituală care era și yoghin și aparținea unei case cu un statut înalt în India.
El relatează cum a fost primit de către acea personalitate în casa lui și cum a învățat despre tradițiile și cultura indiană, mai ales cea în domeniul familial. Acest om dorea ca fetele lui să cunoască și cultura albilor și să învețe atât limba engleză, cât și alte limbi. Fata cea mai mare – Maitreyi – avea 16 ani și era o poetă cunoscută, o fată cu sclipiri intelectuale, cu o comunicare și inteligență afectivă ieșite din comun.
Între Mircea Eliade (care atunci avea 23 de ani) și Maitreyi (de 16 ani), se leagă o frumoasă prietenie, pe care fiecare o percepe din prisma culturii lui și din unghiul intereselor personale.
Dacă pentru Mircea Eliade prietenia se dezvoltă într-o atractivitate trupească, dar și sufletească (până la dorința lui de a-și schimba religia), pe Maitreyi, cu toată atractivitatea ei fizică, o interesează mai mult iubirea spirituală, pe care o aduce în discuție. Ea afirmă că nu există iubire înainte de căsătorie; iubirea înainte de căsătorie este interzisă, deoarece este mai mult o atracție trupească, care trebuie eliminată. Femeia trebuie să meargă după soț și să se dăruiască în totalitate familiei și atunci iubirea și atractivitatea fizică apar încet, în timp, și aceasta se numește iubirea adevărată.
Mircea Eliade vine cu argumentele lui, ale culturii europene, vorbește despre destrămarea familiei și despre faptul că această atractivitate fizică nu trebuie ocolită. Și astfel, încet, încet, Mircea Eliade reușește să-i fure sufletul lui Maitreyi, să o sărute, însă chiar în acel moment sunt văzuți de către vărul și sora ei. Tatăl ei o pedepsește pe Maitreyi, iar pe Mircea Eliade îl alungă din casă ca pe un câine, fără drept de apel și fără permisiunea de a o mai întâlni vreodată pe fata lui.
Am adus povestea lui Mircea Eliade în acest context pentru că, într-o societate de tranziție, în care valorile familiale nu mai sunt așa de ferme, unde procentajul de divorț este între 35-60%, într-o societate în care revoluția feminină este puternic susținută, este clar că schimbarea este mult mai puternică decât tradiția.
La castelele indiene nu se putea aproape schimba nimic, femeia știa care este rolul ei, iar bărbatul știa rostul lui; diferențele între cei doi erau mari, dar totuși exista respectul, femeia era responsabilă cu casa și educația copiilor, iar bărbatul întreținea casa și se ocupa de tot ceea ce ținea de relațiile exterioare din afara casei și ale familiei. Puține au fost cazurile când femeia a vrut să iasă din acest statut.
În schimb, în societatea europeană, au rămas tradițiile precum logodna, oficierea căsătoriei religioase și căsătoria pe baza unui act oficial și a unui contract prenupțial. Numai că actele și normele exterioare prin ceremoniile aferente nu mai sunt destul de puternice, deoarece valorile sunt altele.
Astfel, există nenumărați factori care duc la dezamăgire și la frustrări, mai ales în primul an de după căsătorie:
1. Pentru unii actul de căsătorie reprezintă un act de proprietate și după căsătorie consideră că pot face ce cred, cum cred și simte că cealaltă persoană îi aparține în mod total. Pentru a doua persoană, sentimentul de libertate parțială care l-a avut, se rezumă la faptul că se mută împreună în aceeași locuință; nu mai este ca înainte, când se întâlneau la două-trei zile – acum trebuie să împartă aceeași locuință zi de zi. Dacă înainte avea libertate de gândire, de alegere, acum se simte într-o situație în care i se taie din libertatea cu care era obișnuită.
2. Unele persoane pretind de la cealaltă persoană cu care s-au căsătorit să-și lase toate obiceiurile și obișnuințele pe care le-a avut înainte de căsătorie; în special bărbatului i se cere să nu mai iese împreună cu prietenii, cu gașca la o bere. Cerința de a fi unul pentru altul poate degenera în absurdități, unul încercând să-l domine pe celălalt: să nu își mai viziteze părinții, să rupă toate legăturile care le-a avut înainte. Dacă cordonul ombilical psihologic mai este legat între mamă și fiică, sau între mamă și fiu, este clar că perechea intră într-un conflict puternic și în situația de a fi între ciocan și nicovală. Dacă azi renunță la una, mâine la alta, în timp, se ajunge ca persoana respectivă să recurgă la băutură, pentru a umple paharul din sufletul lui, care se golește din cauza acestor renunțări.
3. Un alt motiv este, că din momentul căsătoriei iubirea celor doi nu se mai desfășoară în spații separate. Dacă înainte de căsătorie întâlnirile aveau loc o dată, de două ori pe săptămână, ieșeau la un suc, făceau dragoste și apoi fiecare mergea pe drumul lui, în cazul căsătoriei apar obligațiile și datoriile materiale, cum ar fi: cumpărături comune, plățile pentru locuință și utilități și altele.
Mai este vorba și de cum percepe fiecare rolul lui ca bărbat sau ca femeie. Dacă bărbatul a fost învățat că toate responsabilitățile și munca să fie lăsate pe mâna femeii, așa o să vadă și în căsnicia lui lucrurile. Iar dacă soția a văzut că mama ei era mai liberă, poate să apară un conflict puternic; se naște un sentiment de dezamăgire, de frustrare și de inferioritate: „ce înseamnă asta? Da ce, eu sunt servitoarea lui?!“ Și în acest caz nu este de mirare că încep discuțiile, apar nemulțumirile, care în final duc la probleme de comunicare și la somatizări (dureri de cap, de spate). Mai mult, încep să se pedepsească unul pe altul: dacă soțul mă consideră servitoarea lui, atunci sunt obosită, mă doare capul și în noaptea asta nu fac dragoste cu el. Și de aici apar alte probleme mult mai severe.
4. Căderea bărbatului din statutul de „cap de familie“ din cauza negăsirii unui loc de muncă. În societatea din România încă există mentalitatea în care femeia simte că soțul este sprijinul ei și al familiei și atunci este dispusă să facă compromisuri; dar în momentul căderii lui financiare, dacă sentimentele nu sunt clădite pe iubire adevărată, atunci femeia, simțind că nu mai are nici un sprijin, în loc să îl întărească, îl părăsește. Același lucru poate avea și relevanță inversă, când ea își pierde locul de muncă. Din păcate, mai mult de 10% din populația română (și în mediul rural procentajul crește până la 20%), bărbatul sau femeia a plecat la muncă în străinătate și, în acest caz destrămarea familiei a fost inevitabilă.
5. Nașterea primului copil – este foarte semnificativă pentru sănătatea mentală a familiei și a cuplului. Pentru bărbați aceasta înseamnă că ei trec într-o parte secundară – reacțiile fiind diferite: o parte dintre bărbați se revoltă, altă parte își caută activități în afara casei cu prietenii, la o băutură etc. Pentru femei este îndeplinirea visului lor de a fi mamă, iar sentimentul matern le împlinește. Femeia simte că are pe cineva care o alină, care îi dă vitalitate și energie. Femeia poate să renunțe la iubirea soțului, dacă își găsește o apropiere sufletească față de copil.
6. Nepotrivirea de caracter și de personalitate. Caracterele apropiate se potrivesc parțial, dar nu dau o putere de rezistență de lungă durată. Caracterele diferite creează probleme pe parcursul vieții de zi cu zi, dar dau o luptă pentru supraviețuire. Caracterele care sunt și diferite, dar au și puncte comune și complementare, acestea sunt cele mai potrivite ca să poată conviețui împreună; esențial este de a înțelege să lași loc într-o relație de a fi fiecare singur cu sine, chiar dacă sunt împreună. Din păcate, mulți se căsătoresc din nevoia de satisfacere materială, din obligativitate, din diverse interese, ori împinși de o dragoste arzătoare, dar care se stinge repede.
În societatea modernă de astăzi, valorile s-au destrămat, iar istoricul familial este problematic. Cercetările arată că un copil ai cărui părinți au divorțat, șansa lui ca și el când ajunge la maturitate să divorțeze, este de trei ori mai mare, decât la un copil care a trăit împreună cu ambii părinți.
Și închei răspunsul pentru pacientul meu – că nu este suficient să păstrezi tradiția de căsătorie doar printr-un act oficial, ci este mai important să știi ce te așteaptă, ce obligații îți revin, cum se împart îndatoririle, cum să se respecte unul pe celălalt și, mai ales, cum se poate păstra în timp direcția de a fi împreună de parcă ești singur și să fii singur, ca să poți fi împreună.
Dacă toate acestea se iau în calcul incluzând și maturitatea psihică a persoanei care se căsătorește, nu ar trebui să existe dezamăgire și frustrări. Dar în societatea de astăzi, când sărăcia și nivelul de trai este foarte scăzut, nu este de mirare că apar probleme în relațiile dintre ei și atunci, din păcate, sunt foarte mulți dezamăgiți de viața de cuplu.
Cu respect,
Doctor Miron Itzhak – psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu nr.3, bl.D-4, sc. B, ap.37
Telefon:0233/236146; 0724/225214; 0747/627971