* Motto: „Viețile noastre se încheie în ziua în care rămânem tăcuți în privința lucrurilor care contează“, Martin Luther King
În teritoriile ce constituie în prezent republica Socialistă Vietnam a existat un obicei străvechi numit „banchetul funerar“. Bătrânii, când simțeau că li se apropie sfârșitul, ofereau o masă pentru membrii comunității în care trăiau. Din ziua „banchetului funerar“, bătrânul, oricâte zile ar mai fi trăit, era considerat mort. Toate răspunderile sale lumești treceau asupra moștenitorilor, care erau denumiți „morții în viață“.
Acest ritual m-a făcut să înțeleg mai bine urmările evenimentelor din decembrie 1989. „Revoluția“ nu a fost altceva decât un „banchet funerar“ dat de Ana Pauker, Petru Groza, Laszlo Luka (Vasile Luca), Erno Neulander (Walter Roman), Teohari Georgescu, Ghizela Vass, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu Dej și toți cei care au avut funcții de conducere în România anilor 1944-1989. Urmașii „Tătucului“ lor au dărâmat fabricile „capitaliștilor români“, au furat pământul și roadele lui de la „chiaburi“, au asasinat la Aiud, Gherla și la „Canal“ sute de mii de români care nu erau de acord cu „democrația socialistă“
După 1989, urmașii lui Ceaușescu au distrus combinatele industriale și agricole, școlile de meserii și universitățile. În numele „integrării europene“ atacă istoria, principiile morale, tradițiile și credințele poporului român deschizând larg poarta invaziei dictaturii, injustiției, criminalității, hoției și in-culturii, a principiului „capul plecat, sabia nu-l taie“. Obiceiuri și principii impuse de mai marii unei „comunități europene“ de interese. Un singur lucru a rămas neatins și funcționează „pas cu pas“: „dictatura de partid și de stat“ în numele cărora au acționat și democrații „epocii de aur“ și democrații „societății deschise“. Toți au acționat pentru făurirea unei națiuni „resetate“, „reformate“ și „educate“. Vezi Doamne poporul ce a creat civilizația vechii Europe răspândid-o în întreaga lume, încât până și în Anglia o parte din populație spun „Tatăl Nostru“ în limba română, și-a pierdut, instantaneu, memoria și așteaptă „pronia europeană“ ca să știe pe ce drum să calce. Românii, părinții Lupoaicei ce au hrănit pe Romulus și Remus; românii care au întemeiat Roma dându-i numele poporului lor; românii care au răspândit limba și civilizația Imperiului lui Decebal de pe Nistru până în Scoția, de pe Dunăre până pe malurile Gangelui, de pe Tisa până în munții Ladiniei, în Irpinia și Siracusa; românii care au fondat Imperiul Roman și și-au răspândit limba – latină –, simbolurile – lupul dacic –, obiceiurile, cântecele, jocurile și straiele în întreaga Europă și nu numai, deci românii trebuie să asculte și să se prosterneze în fața unei șleahte de geambași de copii, copii care își umilesc părinții, moșii și strămoșii decretând că, în România, „discuția despre drepturi e un lux teoretic“, șarlatani care, în numele „democrației“ și a „societății deschise“, cei pentru care „să nu ucizi“ „să nu fii desfrânat“, „să nu furi“, „să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău“, „să nu poftești nimic din ce este al aproapelui“ sunt simple instrumente din arsenalul noilor conducători. Morții noștri sunt himerele lumii comuniste.
Prof. C.H. ALUPULUI RUS