* „Părintele Iustin s-a dus acolo unde era deja, în împărăţia lui Dumnezeu” * Trupul duhovnicului va fi înhumat joi, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă
Întreaga ortodoxie a e în doliu de ieri, de când vestea plecării la Domnul a părintelui Iustin a ajuns în toată ţara şi dincolo de hotare. Printre primii care au ajuns la Mănăstirea Petru Vodă a fost Înalt Prea Sfinţitului Teofan al Moldovei, care a citit rugăciunile de dezlegare şi a oficiat un scurt parastas. Apoi, împreună cu obştea mănăstirii, mitropolitul a decis ca înhumarea trupului duhovnicului să aibă loc joi. Sfânta Liturghie va începe la ora 9 dimineaţa, iar Slujba Înmormântării la ora 12, în continuarea Sfintei Liturghii. Obştea Mănăstirii Petru Vodă roagă credincioşii să meargă să se închine pe rând, pentru a evita aglomeraţia în ziua înmormântării. IPS Teofan le-a spus vieţuitorilor mănăstirii că Părintele Iustin s-a dus acolo unde era deja, în Împărăția lui Dumnezeu ce-o pregustase încă din această viață.
* Preot misionar pe front şi deţinut în temniţele comuniste
Părintele Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1919 în satul Petru Vodă, fiind al cincilea copil al părinţilor săi, botezat Iosif. În 1936 a devenit frate la Mănăstirea Durău, iar un an mai târziu a fost trimis la Seminarul Teologic de la Cernica. Şi-a continuat studiile la seminarul de la Vâlcea şi apoi la Roman. A fost tuns în monahism în 1940, iar în 1941 a fost hirotonit preot.
În perioada 1943-1944, în timpul războiului, a fost trimis preot misionar pe Frontul de Est, numai în zona Neamţului. În 1948 a fost condamnat la 12 ani de închisoare pe motive politice şi a fost deţinut în închisorile comuniste de la Aiud, Baia Sprie, Gherla şi Periprava. În 1960, după ispăşirea pedepsei de 12 ani, a mai urmat o prelungire a condamnării, de 4 ani, la Aiud. A ieşit din temniţă în 1964, prin decretul de eliberare a deţinutilor politici. În perioada 1964-1966 a revenit în locurile natale, a locuit în casa părintească şi a lucrat pe unde a putut. Din 1966 până în 1974 a fost preot monah la Mănăstirea Secu, iar din 1974 până în 1989 a fost preot monah la Mănăstirea Bistriţa.
În 1976 reuşeşte să ajungă la Muntele Athos, împlinindu-şi astfel visul din copilărie. În 1989 a revenit ca preot monah la Secu, până în 1991, când pune temelia Mănăstirii Petru Vodă, împreună cu monahii Ignat şi Calinic. În 2000 a început construirea schitului de maici de la Petru Vodă, a clădirilor cu chilii, a azilului de bătrâne, a centrului de plasament pentru copii şi a spitalului. Începând din 2002 a ctitorit mai multe aşezăminte monahale, dintre care două legate de martirii închisorilor comuniste: Schitul de la Aiud şi Mănăstirea de la Poarta Albă- aflată în construcţie, în amintirea celor pieriţi la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
* „Poporul român este un popor biruit”
Mâhnit, în ultimii ani, de mulţimea de oameni care aleg să renunţe la credinţă şi de „înrăirea pământului din cauza necredinţei”, părintele Iustin remarca, amar, că „nici florile nu mai au miros şi nici fructele nu mai serves rolului lor de a hrăni omul”. Ultima sa declaraţie, făcută de pe patul de suferinţă, s-a adresat poporului român: „Poporul român … pentru poporul român este un cuvânt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stăpân. Poporul e fără stăpân, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa. Nu vorbim de ascetismul călugăresc de altădată”.
La câteva zile după acest „cuvânt”, părintele Iustin şi-a exprimat dorinţa ca în locul său să rămână stareţ părintele Hariton de la Mănăstirea Durău, cel care ar putea să ţină obştea în „unitate, dragoste şi ascultare” şi să aibă relaţii bune cu ierahia Bisericii „fără ură, fără răutate”. Părintele Iustin a cerut ca IPS Teofan să vină în chilia sa şi l-a rugat să trimită o scrisoare din partea sa patriarhului Daniel în care să ceară iertare şi dezlegare de păcate.
* „Am rămas cu o promisiune neîndeplinită”
„E greu să vorbesc despre părintele Iustin, mai ales acum, când abia m-am întors de la căpătâiul lui”, ne-a declarat, ieri, Petru Bâia, primarul de Poiana Teiului. „A fost un model de viaţă şi de credinţă, şi tot ceea ce s-a făcut la Petru Vodă este meritul lui sută la sută. A avut demult dorinţa de a ridica o mănăstire în satul natal şi a avut în vedere nu doar menirea Bisericii, ci şi latura socială, pentru că a îngrijit acolo copii şi bătrâni bolnavi. Era un reper nu doar pentru noi şi pentru întreaga ţară, ci şi pentru oamenii de peste hotare care veneau la el pentru sfaturi şi binecuvântare. Noi, ne-am arătat recunoştinţa făcându-l cetăţean de onoare al comunei, acum câţiva ani, dar am rămas cu o promisiune neîndeplinită. I-am promis că vom moderniza drumul spre mănăstire şi uite că nu s-a întâmplat la timp, ca să-l vadă aşa cum i-ar fi plăcut”.
* Să ne rugăm cu toții pentru sufletul iubitului nostru Părinte!
Părintele Iustin a trecut la Domnul, duminică seara, după o suferinţă trupească de câteva săptămâni. „Trupul mult pătimitor al bunului nostru Părinte Justin a fost adus la mănăstirea de călugări, prima sa ctitorie, fiind condus pe parcursul celor 3 km de părinții și maicile celor două mănăstiri, cât și de credincioșii ce au început să sosească la Petru Vodă. Să ne rugăm cu toții pentru sufletul iubitului nostru Părinte, să priveghem în această noapte după puterea fiecăruia. Într-adevăr avem un mare sfânt în România cea cerească!”, scria site-ul Apologeticum, care a revenit ieri, împărtăşind credincioşilor minunea ce se întâmpla la petru Vodă: „Încă din timpul nopții mai multe persoane, printre care și din corpul medical ce l-au îngrijit cu total devotament pe Părintele, au observat că din ochii Părintelui curg ca niște lacrimi cu bună mireasmă. La fel și pe obraji și pe mâini se vede lucind ca un ulei, mir cu mireasmă deosebită„.
Cristina MIRCEA
