*IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei, va fi în fruntea soborului de preoţi ce va oficia slujba la lăcaşul cu hramul “Pogorârea Sfântului Duh”*Enoriaşii – inclusive femeile – vor putea intra în Sfântul Altar
O mare de enoriaşi este aşteptată să participe duminică, 11 mai, la slujba de Sfinţire a unei din cele mai iubite biserici noi din Piatra Neamţ, cea de la Gară, cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”.
Sfinţirea unei biserici, în sine, este un eveniment care suscită un interes major din partea enoriaşilor (nu doar din parohia respectivă), iar în cazul de faţă interesul este cu atât mai mare cu cât este dată ca certă şi prezenţa IPS Teofan, Mitropolit al Moldovei dar şi pentru că Preotul paroh Ghiţă Mocanu beneficiază de o imagine respectabilă şi apreciată în întreaga comunitate pietreană.
Soborul de preoţi care va oficia slujba deosebită de sfinţire a unui lăcaş al Domnului va fi format din zeci de preoţi din Piatra Neamţ şi din împrejurimi dar şi de feţele bisericeşti din suita Mitropolitului.
După slujba sfinţirii, se va săvârşi Sfânta Liturghie, afară pe o scenă amenajată, iar în Sfânta Biserică vor putea intra credinciosii care vor avea acces liber şi în Sfântul Altar. Este una dintre puţinele ocazii când canoanele bisericeşti permit şi intrarea femeilor în altar. Pentru fluidizarea pelerinajului estimate prin altar, organizatorii au stabilit un „sens unic”, adică enoriaşii vor intra pe uşa principal, vor traversa biserica, vor intra în altar şi vor ieşi pe o uşă laterală. Organizatorii au făcut deja un apel la credincioşi, tot pentru preîntâmpinarea aglomeraţiei excesive, anunţând că pomelnicele care urmează să fie depuse în piciorul Sfintei Mese pot fi date şi până în ziua sfinţirii.
Problema aglomeraţiei este luată în calcul şi de autorităţi care, în funcţie de situaţia concretă şi pentru a nu afecta traficul de pe variantă (Piaţă – Gară – Bicaz) ar putea fi nevoite să închidă traficul rutier la capătul Bulevardului Republicii.
Mitropolitul Teofan va avea parte de o primire tradiţională, el urmând a fi întâmpinat de tineri şi copii din Ansamblul Folcloric Codrii Neamţului şi de la Grupul T.A.G.M.A. (Tinerii de azi – Generaţia de Mâine).
Cum s-a născut acest lăcaş?
Biserica de la Gară este unul din lăcaşurile religioase ridicate în Piatra Neamţ după Revoluţie şi unul dintre puţinele finalizate, care ajunge acum în faza sfinţirii. E şi acesta un amănunt care dă seamă despre capacităţile organizatorice ale preotului Ghiţă Munteanu, despre harul său de a capacita eforturile enoriaşilor.
Demersurile pentru atribuirea unui amplasament în vederea construirii noii biserici au fost făcute încă din 1997, de Părintele Gheorghe (Ghiţă) Munteanu, pe atunci slijitor la Biserica Sfântul Gheorghe din Piatra Neamţ. În aprilie 1998 se adresează din nou Consiliului Local iar pe 10 decembrie în acelaşi an se aproba deja şi Planul Urbanistic de Detaliu.
La 1 august 1998, prin Decizia Mitropolitană 124, se înfiinţa noua parohie, „Pogorârea Sfântului Duh – Gară”, desprinsă din Parohia Sfântul Gheorghe, iar prin decizia 41/2000, preotul Mocanu era transferat ]n noua parohie.
Sfinţirea locului de temelie a fost făcută pe 25 martie 1999, de un sobor de preoţi condus de Protopopul de la acea vreme, Dumitru Ailincăi.
Lucrările de construcţie au început la finele lunii iunie din acel an şi în şase luni de zile era deja terminat demisolul unde a şi avut loc prima Sfântă Liturghie, pe 25 decembrie, chiar în ziua de Crăciun.
În 2000, lucrările de construcţie au fost oprite, atât din motive financiare cât şi pentru că preotul paroh se îmbolnăvise grav. După şase luni, lucrările au fost reluate.
Icoană de la Părintele Iustin
Interiorul bisericii este împodobit cu picturi în tehnică „al fresco”, executate de pictorul Tudor Ciuhureanu, din Bucureşti, împreună cu ucenicii săi. “S-a optat pentru un colorit deosebit de viu, care să exprime dorinţa de viaţă ecleziastică dinamică”, spun cei care gospodăresc parohia.
O comoară a acestui lăcaş, dragă atât preoţilor slujitori aici cât şi credincioşilor este “Icoana Maicii Domnului – Triherusa”, dăruită preotului paroh de către răposatul Părinte Iustin, “ca semn de binecuvântare şi întărire a vieţuirii în Domnul Iisus Hristos, pentru credincioşii care vor intra în noua biserică”.
Aşezată în stânga altarului din paraclisul aflat la demisol, icoana îi cucereşte pe enoriaşi prin delicateţea şi gingăşia chipurilor Maicii Domnului şi Pruncului, prin coloritul suav, uşor patina, sugerând hieratismul făpturilor cereşti.
Icoana praznicală este aşezată deasupra intrării principale, surprinde „Pogorârea Sfântului Duh”, în stil bizantin şi este realizată în mosaic de pictorul Virgil Moraru în atelierele ArtGeorgies din Iaşi.
Daniel VINCA
Un preot, un destin închinat Bisericii – Părintele Ghiţă Mocanu
Este născut pe data de 25 august 1961, în comuna Păuneşti din Vrancea, fiind cel de al 5-lea copil, din 6, al soţilor Gheorghe şi Maria. În 1973, întreaga familie s-a mutat la Bicaz, Ghiţă fiind elev în clasa a 5-a, a fost înscris la Şcoala din cartierul Mărceni.
Urmează prima treaptă de liceu la Liceul Bicaz şi în 1979 reuşeşte la examenul de admitere la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ pe care l-a absolvit în 1984. În acelaşi an ia şi admiterea la Intitutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti. Mai întâi este obligat să meargă în Armată, ca ostaş infanterist TR şi abia apoi a putut urma cursurile facultăţii. Îşi susţine licenţa la catedra de „Îndrumări misionare”. S-a căsătorit în 1987 şi are 3 copii: Iustina (farmacistă), Dimitrie (consilier juridic), Gheorghiţă (elev la Colegiul Petru Rareş).
A fost hirotonisit preot în august 1989 la Mănăstirea Secu, de către Patriarhul Teoctist, păstorind apoi, timp de 6 ani, Parohia Pogorârea Sfântului Duh din Bicazu Ardelean.
În anul 1995, după susţinerea unui concurs, a fost transferat la Parohia „Sfântul Gheorghe din Piatra Neamţ”, unde a slujit până în 1999. Din acel moment, viaţa şi munca sa au fost puse în slujba Parohiei de la Gară.
Cuvânt de întâmpinare
Se spune că trei sunt înfăptuirile minime pe care trebuie să le lase un om ca urme ale trecerii sale pe pământ: să aibă urmaşi, să sădească un pom şi să zidească o casă. A ridica o biserică presupune toate acestea la un loc, pentru că a construi o casă a Domnului implică şi a întemeia o comunitate cu fii şi fiice duhovniceşti, care trebuie hrăniţi din Pomul Vieţii – Sfânta Euharistie, Sângele şi Trupul Domnului Hristos.
Dacă ar fi să istorisesc despre întemeierea Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh”, într-un punct de răscruce al oraşului – Gara -, ca semn că toate drumurile vieţii noastre trebuie să le punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu, aş porni de la pilda Mântuitorului Iisus Hristos despre fiii trimişi să lucreze în via tatălui lor. Cuvintele: „Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.” (Matei 21, 28) mi-au fost adresate şi mie de Mântuitorul Iisus Hristos în clipa când am plimit marea şi sfânta taină a preoţiei. Să fii lucrător în via lui Dumnezeu, adică în Sfânta Biserică – Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ – este cea mai mare cinste care se poate oferi unui om. Port mereu în inimă cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, citite cândva, în studenţie: „Sunt cel mai fericit când pot vesti pe Dumnezeu oamenilor, dar şi cel mai nefericit când vreo cauză se opune voinţei mele de a-L propovădui pe Hristos cel răstignit şi înviat.”
Mie, ca lucrător în via Domnului, mi s-a încredinţat, nu de la oameni ci de la Dumnezeu, să ridic o sfântă biserică în părculeţul din faţa Gării şi care să aibă ca hram „Pogorârea Sfântului Duh”. Dacă aş fi întrebat de ce am ales acest hram, ca o constatare profund subiectivă, aş putea spune că l-am ales în amintirea primei mele parohii, cea de la Bicazu-Ardelean, pentru că am rămas legat sufleteşte de oamenii pe care i-am păstorit acolo. Însă, am pus acest hram în primul rând pentru că Sfântul Duh este Mângâietorul şi Duhul adevărului, iar astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de Duhul Sfânt, avem nevoie de mângâiere şi de Adevăr, de vindecare şi iluminare.
Am privit ca un semn de binecuvântare de la Dumnezeu faptul că între data sfinţirii locului pe care urma să se ridice biserica (de Buna Vestire) şi ziua când am putut săvârşi prima Sfântă Liturghie (Ziua Naşterii Domnului) au trecut exact 9 luni, ca o naştere de prunc şi ca un dar al lui Dumnezeu, primit de Crăciun. Şi tot ca un semn de binecuvântare dumnezeiască am privit însănătoşirea mea după şase luni de boală grea, pentru a finaliza construcţia acestui sfânt lăcaş.
Gândul pios faţă de binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, care prin ctitoria sa ne-a lăsat nouă, pietrenilor, pecetea religioasă şi culturală cea mai nobilă a oraşului, m-a îndemnat ca înfăţişarea noii biserici, în stil ştefanian, să fie un omagiu adus viteazului sfânt şi, totodată, înaltelor valori tradiţionale, care conferă identitate unui neam şi-i asigură continuitatea.
Le mulţumesc tuturor celor care au participat la ridicarea acestui sfânt locaş, dăruind Domnului din truda lor, din timpul lor, din sănătatea lor, din lacrima şi bucuria lor. Dorim tuturor celor care vor trece pragul acestei biserici ca Duhul Sfânt, Care a schimbat pe Apostoli în oameni noi, să reînnoiască şi sufletele lor, dăruindu-le roadele prezenţei Sale.
Această Casă a lui Dumnezeu este o declaraţie de iubire către Cer a noastră, preot şi credincioşi. Aici ne-am „risipit” cu folos, spre slava lui Dumnezeu, sănătatea, lacrima, timpul şi tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu, Care din neputincioşi, ne-a făcut puternici.
Preot paroh Gheorghe MOCANU