Pe data de 5 noiembrie s-au împlinit 135 de ani de la nașterea lui Mihail Sadoveanu, scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Născut în anul 1880, la Pașcani, județul Iași, Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Supranumit „Ceahlăul literaturii române“ (de către Geo Bogza), Sadoveanu a publicat aproape o sută de volume, dintre care amintim: „Hanu Ancuței“ (1928), „Împărăția apelor“ (1928), „Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă“ (1929), „Baltagul“ (1930), „Creangă de aur“ (1933), „Frații Jderi“ (I-III, 1935-1943), „Divanul Persan“ (1940), „Ostrovul lupilor“ (1941). În 1944, îi apare volumul autobiografic „Anii de ucenicie“. Mihail Sadoveanu s-a stins din viață la 19 octombrie 1961, în casa de creație de la schitul Vovidenia, de lângă mănăstirea Neamț, care astăzi este muzeu.
„Sadoveanu este poate cel mai puternic poet al naturii pe care l-a avut literatura noastră. Senzația vizuală fiind la baza temperamentului său artistic, era și natural ca scriitorul să procedeze prin descripție: nu este, în adevăr, colț al Moldovei de Sus care să nu fie înmărmurit într-o pagină a operei sale. Descripția nu-i însă pur picturală, ci-i și umanizată: ea este deci esențial lirică…“, scria criticul și istoricul literar Eugen Lovinescu.
Povestea portretului realizat de Corneliu Baba
De-a lungul anilor, figura expresivă și impresionantă a marelui romancier a reprezentat o bogată sursă de inspirație pentru numeroși artiști. Însă cel mai cunoscut și îndrăgit portret al autorului este, cu siguranță, cel realizat, în 1952, de pictorul Corneliu Baba.
Acordând o atenție deosebită mâinilor și ochilor, ca elemente cheie în caracterizarea personalității umane, asemenea lui Rembrandt și a marilor portretiști din școala olandeză, Corneliu Baba își pregătea portretele printr-un număr uriaș de schițe.
Iată, mai jos, relatarea marelui pictor român despre perioada în care a realizat portretul lui Mihail Sadoveanu, relatare consemnată în volumul „Ei l-au cunoscut pe Sadoveanu“, apărut la Editura Ion Creangă, în 1973.
„În anul 1951, anul în care îi fusesem prezentat, maestrul Mihail Sadoveanu locuia într-o casă mare din str. Pitar Moș. (…) Îl găseam de obicei sau în hall-ul spațios, instalat în fotoliul său obișnuit, sau îl așteptam să coboare din camerele de sus. În vara lui 1952 i-am început portretul. După câteva schițe preliminare, dintre care un desen colorat păstrat azi în colecția mea, mi-am clarificat definitive compoziția. (…) Instalat, ca de obicei, în fotoliul său, venerabilul meu model avea grandoarea cea mai autentică și frumusețea celui mai veritabil Doge venețian. Privirea rece marca sever caracterul feței cu trăsături de medalie, nasul ușor acvilin, gura desenată aspru, bărbia puternică și rotundă, părul de un alb strălucitor. Pelerina complete prin tonalitatea ei joasă pieptul îmbrăcat în catifeaua roșie a cațaveicii brodată cu blană aurie. Centrul compoziției se prevedea de o mare forță cromatică. Mâinile, două pete de lumină, întregeau severitatea figurii. Un braț de scaun sculptat, pe un fond ușor întunecat, aceasta era tema. Am început portretul cu o pasiune pe care nu o mai cunoscusem demult“.
Se pare că tabloul i-a plăcut mult lui Sadoveanu, după cum mărturisește însuși Corneliu Baba: „Am semnat tabloul cu emoție, l-am încadrat într-o ramă aurită, după care maestrul mi-a propus să-l expun în camera în care îl lucrasem și să invit lumea să-l vadă. Părea foarte mulțumit“.
Portretul a rămas în biroul scriitorului până la moartea acestuia, revenindu-i apoi cumnatului și secretarului său personal, Constantin Mitru (fratele Valeriei Sadoveanu).
În 1987, tabloul a fost expus pentru prima dată în „Casa Mihail Sadoveanu“ din Copoul Iașilor, însă după doi ani revine în colecția de la București a lui Constantin Mitru. Acesta va dispune, prin testament, ca, după moartea sa, portretul sa fie donat pentru totdeauna Muzeului Literaturii Române din Iași.
Din anul 2002, tabloul poate fi admirat de vizitatori în Casa memorială de la Copou, alături de două lucrări de grafică înfățișându-i pe Valeria și Mihail Sadoveanu, semnate de Ștefan Constantinescu și donate de Maia Mitru, soția lui Constantin Mitru.
Irina NASTASIU