Parohia „Acoperământul Maicii Domnului” – Precista III din Piatra-Neamţ. Din cuprins: „Cuvintele Sfinţilor: De ce Dumnezeu, adeseori, nu împlineşte rugăciunile noastre? (Arhim. Serafim Alexiev)”, „Scrisorile Sfinţilor: Din scrisorile Părintelui Arsenie Papacioc (V)”, „Vieţile Sfinţilor: Din viaţa Sfântului Prooroc Ilie – 20 iulie “,„De vorbă cu Sfinţii închisorilor: De vorbă cu Otilia Răduleţ Aroneasa (I)”, „Învăţăturile Sfinţilor: Despre ispite (Arhim. Efrem Filotheitul)”, „Convorbiri duhovniceşti: De vorbă cu Părintele Dumitru Stăniloae (II)”, „Smintelile vremii: A găsi sensul vieţii e fericirea, a găsi fericirea e sensul vieţii”, „Lupta împotriva bolilor: Dezhidratarea – cauza multor boli grave (II)”, „Pagina copiilor: Copilul orb”.
Redăm, mai jos, un fragment dintr-un interviu cu Otilia Răduleţ Aroneasa, fost deţinut politic, victimă terorii comuniste. Arestată în 1948, a stat în închisoare un an pentru că i-a ajutat pe luptătorii anticomunişti din munţi (grupul lui Ion Gavrilă Ogoranu). Tatăl său, Romul Aroneasa, a fost arestat pentru că a găzduit partizani şi a murit în închisoare, la Gherla. „Nu am niciun regret, nu, pentru că i-am ajutat pe partizani, nu, pentru că i-am cunoscut, nu”, este mărturia Otiliei Răduleţ Aroneasa.
„Am început să ne facem piese de şah din pâine”…
„După două săptămâni la Securitate, m-au dus la puşcărie. Puşcăria era transformată în spital pentru deţinuţii de drept comun. Din aşa-zisele saloane au făcut camere pentru cei pe care-i aşteptau. Ne-am
întâlnit în camera 21 toţi cei arestaţi. Pe mine m-au condamnat cu suspendarea executării. Normal ar fi
fost să-mi dea drumul, fiindcă din 18 iunie până în 18 februarie stătusem la Securitate. Nu pot să zic că m-au bătut, pentru că nu m-au bătut. Am avut parte, însă, de regimul de puşcărie, cu turtoiul, cu o ciorbă la amiază, cu înjurături în fiecare după-masă, cu inspecţii ca să vadă ce facem. Lângă noi era o cameră cu alte femei, care fuseseră prinse încercând să treacă frontiera, erau nemţoaice şi una care zisese nu ştiu ce de Hitler. Era un amalgam de nu ştiai ce se întâmpla, nu ştim cum au avut apoi informaţii, că au fost şi organizaţii. În perioada de care vă spun, s-au folosit de noi pentru a face legături. Nu era vorba de o organizaţie, la noi. Noi ştiam o serie de lucruri din liceu, ştiam de Frăţia de Cruce, de unii colegi de la Făgăraş care erau excepţionali din punct de vedere intelectual.
În închisoare ne trezeau la şase. Era un gen de baie unde era apă de la robinet şi unde ne puteam spăla, iar în cameră aveam acel faimos butoi unde ne făceam necesităţile peste noapte, şi dimineaţa cine era de serviciu îl arunca şi-l aducea înapoi în cameră. În cameră am ajuns să fim douăzeci şi două de persoane, în paturi de fier, cu drugi de fier, şi dormeam câte două în pat. Eram subţirele. O parte ne cunoşteam, că eram din lotul de la Academie. Dar au mai venit şi altele. De exemplu, era una, Tereza, în casa căreia omorâseră un securist şi care se ascunsese sub pat, pentru că voiau să aresteze pe cineva care venea la Tereza, soţul ei fiind arestat. Aşa auzisem. Am ajuns să ne împrietenim şi să ne povestim vieţile.
Dimineaţa ne dădeau un sfert de pâine pentru toată ziua, o cafea neagră, nechezol, şi nimic altceva. Şi ne încuiau. Începeau să vină de la Securitate, să ia pe cutare, să dea explicaţii. Ce să facem? Am început să ne facem piese de şah din pâine şi să ne facem table pe o măsuţă. Ca să treacă timpul. Apoi am început să ne povestim toată literatura citită. Pe vremea aceea – eu sunt omul care a început de la doisprezece ani cu toţi marii noştri scriitori – cunoşteam poezii, concepţii religioase şi politice, pentru că eram interesaţi. Am început să povestim.” („Supravieţuitorii – mărturii din temniţele comuniste ale României“, vol. coordonat de Anca şi Raul Ştef, Ed. Humanitas, 2014, pp. 69 – 73).
Revista „Glasul Sinfților Părinți” se distribuie gratuit în zilele de 1 şi 15 ale fiecărei luni, la Paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului” – Parohia Precista III; Biserica „Sf. Spiridon“ din curtea spitalului; Dispensarul nr. 5; Librăria „Doxologia“; Librăria „Humanitas“; Librăria „Calistrat Hogaş“; Librăria „Aurora“; Librăria „Cetatea Doamnei“, Mănăstirea Pângăraţi. Câteva exemplare pot fi găsite şi în reţeaua librăriilor Bibliopolis din Piatra-Neamţ, Târgu Neamţ, Roman şi Bicaz.
Cei care doresc să susţină prin donaţii revista, pot depune bani în contul RO71RZBR0000 0600
1197 619, deschis la Banca Raiffeisen Bank Piatra-Neamţ, pe numele Paul Sorin Vieru.
Irina NASTASIU