Lungul drum al banilor europeni…

drum

*La finanţare,  proiectele depuse acum 2 ani! *La o aşa „ofertă”, unii se lasă păgubaşi…

Din anul 2007, de când s-a dat drumul banilor europeni către România, s-a tot vorbit de rapida lor accesare, în sume cât mai mari posibile. Din păcate, mai mult  s-a vorbit şi mai puţin s-a  făcut. În tot acest timp, cei care s-au încumetat să viseze la fonduri europene, s-au trezit într-un prinşi într-un hărţiş birocratic de neimaginat, un adevărat coşmar. Şi nu doar birocraţiei extrem de stufoase trebuie să-i facă faţă. Trebuie să aibă şi o „răbdare de fier”. Foarte necesară ca să poată aştepta verdictul  verificărilor în teren, evalurărilor şi răsevalurilor făcute pe mai multe paliere şi nivele.  Dar trebuie să aibă şi „viziune” ca să poată  întrevedea, hăt departe, când va primi aprobarea finanţării europene. După asta, în drumul banilor apar şi multe alte sincope. Licitaţii, contestaţii şi iar licitaţii şi contestaţii…În final, temerarul întreprinzător constată că, de când a depus proiectul şi până să se apuce efectiv  de treabă, anii trecut…Ani nu luni!

*După doi ani, abia semnează finanţarea. Banii vin mai târziu…

Mergem pun un exemplu concret, străbătând lungul drum al banilor europeni alocaţi pentru crearea şi dezvoltarea microântreprinderilor din spaţiul rural. Ultima sesiune de primrea proiectelor a fost programată  în urmă cu mai bine de doi ani. De atunci, proiectele au trecut mai multe etape de-a dreptul ameţitoare:   verificare, evaluare, raport de selecţie a proiectelor, contestaţii, rezolvarea contestaţiilor şi raportul final de selecţie a proiectelor la finanţare. Raport pe care, abia luna trecută, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit l-a dat publicităţii, pentru proiectele depuse în urmă cu mai bine de doi ani! Acum se face notificarea către titularii proiectelor nemţene câştigătoare. După asta, ei urmează să facă un drum la Centrul Regional APDRP- Iaşi, pentru semnarea contractelor de finanţare. După care se pot organiza licitaţiile pentru achiziţiile publice şi contractarea lucrărilor de construcţii-montaj. Proceduri care vor „mânca” şi ele foarte mult timp.  Abia după asta demarează investiţai care are termen de finalizare strict precizat. Nerespectarea lui, automat, atrage după sine penalităţi de întârzire. Poate chiar rezilierea contractului de finanţare…

*Mulţi chemaţi, puţini aleşi…

În sesiunea trecută, la Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Neamţ, au fost depuse 83 de proiecte, din care 39 de proiecte vizează achiziţii independente şi 44 proiecte de  investiţii pentru construcţii-montaj. Iniţial au fost depuse 86 de proiecte nemţene, dar 3 au fost retrase de titulari, din diverse motive. Din cele 83 de proiecte, primele 4 proiecte declarate eligibile au fost cele depuse pentru înfiinaţrea ori reabilitarea şi modernizarea cabinetelor medicale. Acum au mai fost declarate eligibile la finanţare încă 31 de proiecte nemţene. În total, sunt acum 35 proiecte nemţene. Adică avem un raport de 83 la 35! Deci mai multe proiecte picate, decât cele intrate la finanţarea europeană. Asta înseamnă foarte mulţi bani irosiţi de cei care n-au avut norocul să prindă banii europeni. Cine e de vină? Cel mai adesea, cu degetul sunt artaţi consultanţii şi „făcătorii de proiecte”. Oare doar ei sunt de vină? Cu siguranţă, nu! Dacă Ghidul de finanţare ar fi foarte clar, nu ai cum să dai greş. Cât slab consultat ai fi…

 

* Când să primească banii, s-a lăsat păgubaş…

Zilele acestea, la Oficiul de Plăţi pentru Dezvolare Rurală şi Pescuit Neamţ,  au fost notificaţi cei 35  titulari ai proiectelor declarate eligibile la finanţarea europeană. Întreprinzătorii nemţeni au solicitat sume cuprinse între 200.000 şi 400.000 euro pentru un proiect, în funcţie de investiţiile propuse. Dar n-au semnat toţi cei 35 câştigători ai fondurilor europene destinate IMM-uilor din rural. Unul a renunţat acum, la final unui drum deosebit de anevoios, de durată. A pus în balanţă ce voia să facă la preţurile de atunci, ce mai poate la preţurile de azi. Diferenţa l-a determinat să facă pasul înapoi. A considerat că-i mai bine aşa, decât să i se rezilieze contractul de finanţare, ori să se trezească pe nu ştiu ce „listă neagră”…

Tina CONDREA