La un parchet de judecătorie mică erau cândva doi procurori, soți, ea fost judecător. După o perioadă de relații profesionale și chiar umane normale între aceștia și instanța pe lângă care activau, cei doi au luat-o razna– mai mult el, se pare dirijat de ea. Supărat pe președintele instanței, el a intrat în biroul acestuia și a urlat cât a putut că nu se lasă până nu îl bagă în pușcărie.
A făcut la urgență un dosar unui expert silvic, l-a „agățat“ cumva în el și pe judecătorul președinte, și a declinat la DNA.
Anterior, ca să facă dosarul, a cerut de la acea instanță copii după zeci și sute de dosare. Ca să-și atingă scopul, a făcut tot felul de presiuni, având sprijin inclusiv la conducerea curții de apel, unde aveau ambii trecere.
A aplicat acelui președinte amendă 5.000 de lei.
A aplicat și următorului președinte aceeași chestie.
A tratat și pe președinta Tribunalului la fel.
Nu a scăpat nici șeful poliției locale.
Când avea un semnal în sensul că președintele cel mic are vreo relație specială cu cineva din personalul instanței, a doua zi instrumenta un dosar acelei persoane.
Întreba pe toată lumea dacă și cât i-a dat șpagă președintelui instanței.
Așa s-a ajuns ca aproape toate grefierele să aibă un dosar penal.
Culmea dosarului penal l-a atins când păzitorul veceului de la instanță, un personaj de supremă naivitate, a găsit în curtea instanței un cartuș, pe care l-a predat jandarmului de la poartă. Ei bine, domnul procuror i-a tocmit o inculpare cu tot tacâmul pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor.
Ca idee de comportament, la întâlnirea în trafic cu unul sau altul din cei vizați, domnul procuror practica semnul acela american cu degetul mijlociu.
Între timp ambii vorbeau foarte convinși despre deontologie – subiectul lor principal, tratat cu toată morga.
În fine, colectivul parchetului fiind foarte mic, iar ei având majoritatea în colegiul de conducere, își terorizau și colegii. Până s-a găsit un prim procuror care, sătul de toate aceste prostii, enormități și abuzuri, pur și simplu i-a rezolvat: trecând peste toate mafiile și protecțiile, a făcut ce trebuie, iar cei doi au fost scoși pe făraș din sistem. Vă închipuiți că nu a fost ușor.
Două precizări importante:
– în afară de faptul că presa era plină de prostiile celor doi, se știe din sursă sigură că ei au fost monitorizați de organele de informații; de aceea revin la ceea ce am scris cândva în sensul că „SRI e bun“;
– apropo de DNA, cei doi erau aspiranți la această structură, unde voiau să-și câștige locul oferind ca inculpat „un pește mare“, de exemplu un judecător, sau chiar mai mulți.
În fine, sistemul a scăpat de cei doi. Și, după cum vedeți, „curățenia“ a început din interior. Fără acel prim-procuror cu sânge în el, cei doi ar fi terorizat și astăzi comunitatea și pe toată lumea.
Dar sunt semnale puternice că asemenea specimene încă bântuie în sistem – presa relatează despre tot felul de „portocale“și de „zdrențe“, pe care Tovarășa Stalinskaia îi cultivă și îi apreciază.
Încă o dată: curățenia nu poate veni decât din interior. Din exterior și „de sus“– nici o șansă.
Jud. Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com