Lege și Justiție Tovarășa Stalinskaia (2)

Am scris anterior că Stalinskaia română nu își chiar omoară „pacienții“? Cred că m-am cam grăbit, și am scris prostii. „Justiția“ penalistă română l-a omorât pe Adamescu – cert l-a omorât. „Justiția“ penală română l-a umilit pe Mencinicopschi, victimă colaterală într-un proces cert politic. „Justiția“ penală română l-a târât la dubă pe un președinte de CJ, ca pe porc la tăiere.„Justiția“ penală română l-a luat de acasă pe Gigi Becali, cu o armată de mascați, la ora 6 dimineața, în halat și papuci, fără citație anterioară, și fără vreun indiciu că ar fi agresiv, că s-ar sustrage sau ar fi violent. Aceeași justiție penalistă română pur și simplu năvălește cu mascații la adrese greșite și sparge ușile unor bătrâne inocente.

Se poate muri pe bune din asemenea evenimente, dar se poate „muri“ social, politic, profesional… Oricum nu e bine. Indiferent despre ce faptă penală și despre ce persoană „penală“ vorbim, scopul justiției penale este restabilirea normalității sociale: recuperarea prejudiciului material, dacă a fost, recuperarea socială a persoanei care a greșit. Dacă recuperarea materială este de multe ori imposibilă, banii „furați“ fiind tocați în concedii de lux, aventuri galante sau campanii electorale, vedeți domniile voastre în activitatea „organelor“ vreo urmă de intenție umanitară sau educativă?

Nici eu. Stalin știa una și bună: cine nu e cu noi trebuie dat pe mâna procurorului, procurorul scrie acolo ce vrea el, iar judecătorul nu are prea multe de adăugat.

Tovarășa Stalinskaia este perfect mulată pe asemenea concepție. Și, la bilanțuri și în interviuri, se laudă tare cu un procent de numai 10%, deși unii spun că ar fi 13-15% (achitări, despre achitări este vorba)și că aceste procente ar fi onorabile.

Eroare imensă: numai unu la sută achitări dacă ar fi, ar fi o crimă; 10 la sută înseamnă un cataclism judiciar. Normalul este zero, omeni buni, zero achitări, și este perfect posibil. Cu minima condiție ca procurorul care instrumentează dosarul să gândească la fel ca judecătorul pregătit în egală măsură și în deplină serenitate și să condamne, și să achite. Să achite când are cea mai mică îndoială asupra vinovăției.

Așa ar fi normal. Dar nu prea e posibil în sistemul stalinskaian.

Jud. Gheorghe Moroșanu

nihilsinegeo@yahoo.com