Mult stimate Domnule Judecător,
De mult am vrut să vă scriu, mai exact de când adresa dumneavoastră de e-mail a devenit publică prin articolele pe care le-ați semnat la diverse publicații. De ce nu am făcut-o până acum – nu știu, dar trebuia să mă hotărăsc până la urmă.
O fac acum, inspirat de articolul despre imparțialitate care a apărut în presa locală astăzi (ziarul Ceahlăul de vineri, 9 decembrie – nota redacției) . Da, ați fost și rămâneți un judecător imparțial, iar pentru acest lucru țin să vă felicit și să vă mulțumesc cu toată sinceritatea.
Eu nu am avut tangențe cu justiția (și sper să nu am nici pe viitor), nu am pregătire juridică (sunt inginer), dar am fost „omul din umbră“ într-un proces pe care l-ați judecat spre finalul carierei dumneavoastră la Judecătoria Bicaz. Nu știu dacă vă veți mai aminti speța – de altfel, prea puțin contează – dar ați dat atunci un verdict absolut imparțial într-o cauză destul de încâlcită. Mai exact, două femei sărmane – mamă și fiică – au fost acționate în judecată de niște indivizi care au considerat că au drepturi la o moștenire ce consta într-o parcelă de teren din curtea acestor femei. Nu intru în amănunte, vă spun doar că un proces similar mai fusese cu câțiva ani în urmă, iar pentru a-l câștiga eu cheltuisem circa 3.000 de lei, deoarece aceste femei nu aveau posibilități materiale și, fiindu-le apropiat, am considerat de datoria mea să fac cum voi putea pentru a le ajuta.
Deoarece în cazul procesului pe care dumneavoastră l-ați judecat nu am mai avut nici eu posibilitatea materială de a angaja un avocat, m-am înhămat eu în a scrie o „pledoarie“, mai bine spus o compunere în care am încercat să arăt cum stau de fapt lucrurile. Ca și în cazul avocatului incredul de care pomeneați în articolul de astăzi, nu aveam aproape nici o speranță că demersul meu va fi luat în seamă într-o instanță. Dar… dumneavoastră ați stat câteva luni și ați analizat cazul, ba chiar (lucru de care nu știam că se practică sau că un om cu calitatea de judecător ar fi vreodată dispus să îl facă) ați mers la ele acasă și ați analizat situația de pe teren. După care – bombă! – femeile câștigă procesul! Nu mai contează acum că la recurs au pierdut, deoarece un OM ca dumneavoastră nu se găsește pe toate drumurile și – mai ales! – la toate instanțele. Principalul este că atunci ați ales să faceți dreptate și pentru acest lucru doresc să vă felicit și să vă mulțumesc din tot sufletul.
Nu știu dacă soarta va vrea să ne cunoaștem personal vreodată. Eu sunt mulțumit chiar și pentru faptul că mi s-a permis să iau legătura cu dumneavoastră pe această cale, deoarece la vremea procesului nu s-ar fi căzut să vă caut pentru a vă mulțumi și altă cale de a vă aborda nu aveam la acel moment.
Așa că o fac acum, cu toată sinceritatea de care sunt capabil: vă mulțumesc din tot sufletul, Domnule Judecător Moroșanu!
Închei dorindu-vă viață lungă și cu sănătate, împliniri în tot ceea ce întreprindeți și sărbători fericite dumneavoastră și celor dragi dumneavoastră!
Cu adânc respect,
Eduard Stoica