Eram cândva într-un anturaj cu mai mulți, printre care un vecin care făcuse pușcărie și povestea diferite chestii de pe acolo. Eu ascultam cu interes șipuneam diverse întrebări. Omul îmi dădea toate lămuririle, dar la un moment dat m-a întrebat, cumva intrigat: Dar voi, judecătorii, nu știți nimic din toate astea?
Păi, de unde să știm? Noi, în facultate, am învățat codul penal și codul de procedură penală, plus legea de executare a pedepselor. Și le-am aplicat, care cum ne-am priceput mai bine. A trebuit să fie închis unul dintre noi – un procuror – ca să-l auzim apoi spunând că, dacă știa cum este „înăuntru“ nu semna nici un mandat de executare. A mai trebuit să intre în arest preventiv o persoană foarte publică, de la care să aflăm că acolo nu prea se cunoaște demarcația dintre camera de zi și veceu, iar igiena personală a unei femei…
În sfârșit, am aflat, via Strasbourg – CEDO, că acolo oamenii sunt câteva zeci într-o cameră și câte doi în pat, și nu au nici măcar metrii cubi suficienți de aer pentru a respira normal.
Au mai răzbătut în presă informații despre rele tratamente, despre abuzuri, despre mici/mari mafii și acte de corupție…
A pus capac cel mai bogat „intern“, care s-a plâns că prețurile de la magazinele din penitenciare sunt teribil de umflate, reflectând mafia atribuirii acelor spații comerciale.
Despre toate acestea judecătorii și procurorii români nu au nici un habar, pentru că nimeni s-a gândit că ar avea vreun rost să aibă: nici cei care i-au învățat carte, nici ei înșiși.
Ei bine, este musai ca, urgent, toți procurorii și judecătorii penaliști să facă vizite de lucru în locurile de detenție, provizorie și definitive.
Astfel, vor avea o proiecție reală asupra a ceea ce urmează după măsurile luate de ei, vor gândi mai aplicat atât dozarea pedepselor, cât și eventualele variante, cum ar fi pedepse alternative și atipice.
Valabil și pentru legiuitori, care s-ar putea gândisă completeze legislația cu ceva revederi mai aplicate la realitate,boala României fiind totala lipsă de legătură între „sus“și „jos“, între teorie și practică.
Jud. Gh. Moroșanu