Despre unchiul Bîrdîzău de la Hangu aș putea scrie un roman și o culegere de pilde sau, mai la obiectul de care mă ocup aici, aș putea face un fotoreportaj cu înscrisurile și decorațiile sale din război. Acestea, înscrisurile și decorațiile, erau într-o cutie de tablă, iar eu mă jucam cu ele când eram mic.
Acum, câte au mai rămas, sunt la mine, la mine au fost și pe când el a făcut personal cererea de atribuire a terenului pădure, așa cum scriu legile prezentate de mine anterior.
Și totuși, el a pierdut la toate nivelurile, pentru că Legea 212 a introdus o formulă care a limitat probatoriul la „acte de la arhivele militare“. Și dacă el nu a avut acte „de la Pitești“ – toată lumea știe că acolo este arhiva Războiului 2 Mondial – a fost refuzat, pentru că toți factorii de decizie au înțeles restrictiv acea prevedere, de parcă decorațiile și livretul militar nu sunt probe la fel de valabile.
În fine, eu, în legea „mea“ am propus ca proba participării la război să se poată face cu orice înscris. În procedurile complicate și încâlcite ale procesului de avizare și pritocire legislativă, cineva s-a gândit să introducă o procedură din altă lege a veteranilor, cu reconstituirea participării la război prin centrele militare județene. E o variantă care ajută cât de cât, dar nu dezleagă de tot problema. Ne dă totuși o șansă.
Deocamdată, privim cu nostalgie și speranță decorațiile unchiului Bîrdîzău.
Jud. Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com