Această lege am scris-o eu cu mânuța mea, și mă mândresc cu asta, dar forma finală și promulgarea au însemnat o procedură lungă, complicată și îndârjită, la care eroii au fost parlamentarii de Neamț: Mai întâi deputatul Ioan Munteanu, susținut de toți ceilalți 13 senatori și deputați ai județului (pentru coloratură, avem și semnătura Elenei Udrea – vă voi prezenta documentul) apoi senatorul Bumbu, care a continuat „lupta“. Pentru că luptă a fost, și nu ușoară, și mă tem că nu este încheiată, chiar având această lege.
Mi-e greu să mă decid cu ce să încep: cu istoriile unchilor mei Gavril Bîrdîzău de la Hangu, sau Toader Platon de la Ceahlău, cu relatarea lui Tanasă P.P. Gavril de la Farcașa, găsită de mine într-un dosar pe care l-am judecat în aceeași speță, sau cu explicațiile „tehnice“ ale problemei.
Mai bine încerc o evidență, sumară, chiar pe sărite, a legilor funciare:
– Legea 18/1991 este legea-cadru – toată lumea o știe: să se restituie terenurile confiscate de comuniști.
– Legea 1/2000 – Legea Lupu, celebră, ca și prima, care a inclus și terenuri forestiere, dar nu mai mult de 10 ha de proprietar deposedat (restituire).
– Legea 212/2008: deputatul Munteanu a descoperit Legea nr. 187/1945, prin care regele, Antonescu sau cine știe cine a promis celor care își vărsau sângele pe axa Basarabia-Stalingrad-Budapesta-Praga/Tatra-Berlin să primească 5 ha de teren. Progresul și diferența sunt: 1. s-au descoperit tabele alcătuite la comune pentru aceste atribuiri („îndreptățiți“); 2. în zona de munte nu se poate discuta decât despre terenuri forestiere.
Ce a urmat a fost bine pentru unii și invers pentru alții: pentru că Legea 212 scria strict: participarea la război se dovedește cu acte de la arhivele militare. (Adică Certificat de la celebra UM 02405 Pitești). De parcă livretul militar, decorații și orice alte acte care atestă participarea la război nu ar dovedi același lucru.
În plus, multe cereri au fost respinse de Comisia județeană sau de instanță pentru tardivitate.
Aceste două probleme (dovada participării la război cu orice mijloc de probă și repunerea în termen pentru formularea cererilor) au vrut a fi rezolvate prin „legea mea“. Au fost rezolvate și în plus, și în minus. Continuăm.
Jud. Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com