Lege și Justiție „Deplasarea la fața locului“ și Judecătorul Dumnezeu

 

După articolul „Imparțialitatea judecătorului“, un cititor mi-a scris:

„Cum se poate ca o speță să aibă două hotărâri diametral opuse? Au fost aduse și alte probe sau judele Moroșanu a greșit? Interesul asupra speței, dovedit prin deplasarea la fața locului a judecătorului (!?!?!?) mă face a crede că acesta a judecat în cunoștință de cauză și nu de la înălțimea fotoliului, mă rog, a scaunului de judecător!“

I-am răspuns așa:

Din păcate, e perfect posibil, și din păcate se întâmplă des.

(Ați uitat să puneți în calcul și varianta în care judecătorii din apel ar fi putut greși.)

Din alte păcate există și varianta dracului, în care toată lumea are dreptate: și reclamantul, și pârâtul, și judecătorul care a admis, și cel care a respins. Asta poate proveni din multitudinea de legi, opinii și interpretări.

Și mai există problema celor două feluri de a aborda justiția și dreptatea: unii judecători pun accent pe situația din teren, mergând la fața locului, văzând cu ochii proprii, alții judecă strict pe lege și pe dosar. Fiecare din aceste curente are argumentele sale. Din păcate, judecata așa numită în echitate este privită cu un fel de ironie de unii judecători, ca și cum echitatea, adică egalitatea și dreptatea ar fi niște chestii rușinoase, în contrapondere cu marea știință a dreptului, pe care unii o sanctifică fără nici o gândire proprie. Vedeți articolul meu anterior „Două maxime“.

Și încă: mă pur și simplu intrigă acele multe semne de uimire după formula „deplasarea la fața locului“. Nu ați auzit în atâtea împrejurări diferite persoane cerând insistent și patetic, nu numai în justiție: „Cerem să vină o comisie la fața locului!“? Este evident că la fața locului adevărul poate fi stabilit mai exact, deci am mers acolo ca judecător oricând am simțit nevoia unei clarificări. Trebuia să puneți acele semne la „înălțimea scaunului de judecător“, de pe care eu am coborât oricând a fost nevoie. Circulă varianta că pe acel scaun unii judecători se cred Dumnezeu. Și eu m-am simțit așa, dar un Dumnezeu umil, cuminte și servitor al tuturor.

Jud. Gh. MOROȘANU

nihilsinegeo@yahoo.com