Din nefericire, aleşii poporului s-au trezit destul de târziu din amorţeală pentru a mai repara din răul făcut, lucru care în prezent se poate observa destul de clar, prin ofertele cu locuri de muncă, unde se simte o criză de electricieni, croitori, bucătari, confecţioneri, chelneri, fierari, dulgheri, ceasornicari şi patiseri. Vor trece ani buni până când o nouă generaţie de meseriaşi vor deprinde temeinic tainele acestor ocupaţii.
Chiar zilele trecute am avut ocazia să discut cu un mic fermier din Pângăraţi, care se plângea ca nu mai are la cine să apeleze pentru a-şi confecţiona potcoave şi caiele pentru copitele cailor.
„La noi în comună nu mai este niciun fierar. Dacă ai nevoie să-ţi faci ceva, trebuie să mergi prin alte sate mai îndepărtate. Şi nu e cazul doar la fierari, nici tâmplari nu mai găseşti. Acum, nu mai are cine să confecţioneze cozi de topoare sau de greble, atât de utile în gospodărie. Nici cizmari nu mai sunt, doar pe la oraş ce mai găseşti”.
Rămâne de văzut dacă tinerii vor fi încurajaţi să prindă rădăcini pe plaiurile mioritice, unde metalul roşu va căpăta din nou viaţă, iar zgomotul ritmic al loviturilor de ciocan să se audă iar prin satele nemţene…
V. ANDRIEŞ