„Scopul organizării acestor șezători este acela de a atrage cât mai mulți săteni spre noul lăcaș de cultură din Tupilați. Nu se poate realiza acest lucru într-un mod mai plăcut decât prin reconstituirea șezătorii de demult, care reprezenta cea mai frumoasă dintre tradițiile de la țară. Încercăm întoarcerea spre frumusețea acestor șezători, încercăm să le păstrăm și să le ducem mai departe“, ne-a spus bibliotecarul Ronică Leonte, directorul Centrului Cultural Tupilați.
Costumele populare găsite prin lăzile de zestre ale satului vor accentua farmecul șezătorilor. În fiecare seară, gazdă va fi o familie de gospodari din comună care va pregăti bucate tradiționale românești pentru toți participanții. Șezătorile fac parte dintr-o serie de manifestări dedicate datinilor strămoșești, organizate anul acesta în cadrul muzeului sătesc.
Datina strămoșească, la ea acasă
„Toți cei care doresc să participe la activitățile noastre sunt bineveniți. Doar așa putem duce mai departe tradițiile locale, făcând totodată și nopțile de iarnă mai scurte“, a adăugat Ronică Leonte.
La Tupilați se ține la datina strămoșească. Alături de tradiția șezătorilor, aici se mai cântă și melodiile de altădată, se aud doinele din fluier, se mai joacă precum odinioară și se spun vorbe frumoase, pline de tâlc. La sărbătorile de iarnă, se fac auzite sunetele de zurgălăi, iar tradițiile de vară sunt păstrate cu sfințenie. În muzeul sătesc din Tupilați, vizitatorii pot admira furca de tors la care torcea bunica sau costumele populare cu care se îmbrăcau sătenii, la sărbători. Lângă laiță stau opincile și sumanul, iar lângă vârtelniță, în covățică, doarme un prunc. Alături, stativele așteaptă să înceapă lucrul. Pentru locuitorii comunei, conservarea și promovarea obiceiurilor și tradițiilor locale, precum și familiarizarea copiilor și tinerilor cu cele mai importante evenimente din viața satului reprezintă rețeta păstrării identității naționale.
Irina NASTASIU