În sala de expoziții temporare a Muzeului de Istorie și Arheologie Piatra Neamț poate fi vizitată, până pe data de 15 ianuarie 2017, o expoziție prin intermediul căreia s-a dorit marcarea trecerii a 100 de ani de la intrarea României în războiul de reîntregire. Au contribuit la reușita proiectului instituții prestigioase din rețeaua națională a muzeelor, respectiv Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I“ și Complexul Muzeal Național Moldova Iași. Complexului Muzeal Județean Neamț i-a fost partener și Serviciul Județean Neamț al Arhivelor Naționale, mărturiile foto-documentare din patrimoniul acestuia, referitoare la orașul Piatra Neamț în anii primului război mondial, completând această sângeroasă, dar înălțătoare pagină din istoria noastră națională. Organizatorii acestui demers muzeografic sunt dr. Mihaela-Cristina Verzea, Lucian Uță (Complexul Muzeal Județean Neamț), col. Mery Zidu, Mihaela Băițan (Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I“) și dr. Senica Țurcanu (Complexul Muzeal Național Moldova Iași). Pentru a afla mai multe detalii despre expoziție, am stat de vorbă cu muzeograful dr. Mihaela-Cristina Verzea, șeful secției de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț și organizator al evenimentului.
Reporter: Spuneți-ne câteva cuvinte despre expoziția deschisă la Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț.
Mihaela Verzea: Expoziția reunește obiecte de patrimoniu care permit reconstituirea momentelor esențiale din desfășurarea Marelui Război. În urma Consiliului de Coroană din 14/27 august 1916, a fost decretată mobilizarea generală a armatei și astfel 23 de divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie, 5 brigăzi de călărași, 1 brigadă de grăniceri și alte mari unități de trupe specializate și servicii grupate în 4 armate dislocate pe frontiera cu Austro-Ungaria, un total de 833.601 oameni, au intrat în luptă pentru realizarea visului de veacuri al românilor. Opțiunea proantantistă a clasei politice românești, în fapt a majorității societății, este argumentată într-o broșură aparținând Serviciului Județean Neamț al Arhivelor Naționale, intitulată „Pentru neam. De ce România nu poate urma altă cale“, apărută în anul 1918: „(…) participarea noastră la război alături de Puterile Centrale ar fi fost o imposibilitate, deoarece nu numai că jumătatea neamului român aflător în regat ar fi contribuit la sugrumarea celeilalte jumătăți, dar fiind aliații asupritorilor lor, nu numai că am fi fost complici ai propriei noastre desnaționalizări, dar am fi renunțat pentru totdeauna, ceea ce e și mai grav, la unitatea neamului nostru dărâmând un ideal ce nu l-am creat, ci l-am moștenit și pe care nu avem dreptul a-l distruge (…)“.
Rep.: Care sunt cele mai importante obiecte din cadrul expoziției?
M.V.: Diversitatea exponatelor asigură fluența discursului muzeografic alături de tipărituri, manuscrise, fotografii, în vitrine fiind etalate plachete, ordine, medalii și decorații, efecte sanitare (casoletă pentru pansament, banderolă „Crucea roșie“, trusă cu ace reverdin, atele din lemn, banderolă purtată de surorile de caritate, semne pentru marcarea răniților grav, bilete de rănit, o masă de operație – model 1869, din patrimoniul Muzeului Militar Național, cel mai vechi model existent în patrimoniul muzeal național), piese componente ale uniformelor militare, obiecte trench-art (obiecte de uz personal sau decorative, realizate de soldați în tranșee, din tuburi de obuze, grenade), lucrări de artă (grafică, sculptură, acuarelă). Fără a ne propune să intrăm în detaliu, semnalăm unele din cele mai importante piese aflate în cadrul expoziției. Placheta omagială dedicată contelui de Saint-Auilere, ambasadorul Franței în România în anii primului război mondial, ne duce cu gândul la cuvintele pe care Octavian Goga le rostea despre distinsul diplomat: contele de Saint-Aulaire „din făuritorul unei alianțe politice a devenit ecoul unei profunde înrudiri sentimentale… prins în mreaja bucuriilor și amărăciunilor care se abăteau peste noi, a înțeles tot și a fost susținătorul cel mai devotat al unui popor nedreptățit“.
Rep.: Între obiectele inedite se numără și pelerina și cușma Ordinului Mihai Viteazul…
M.V.: Pelerina și cușma Ordinului Mihai Viteazul (ordin înființat de Regele Ferdinand în septembrie 1916 și conferit pentru acte excepționale de eroism), prezente în expoziție, au aparținut generalului Dumitru Gherculescu (locotenent-colonel în 1916, comandant al Regimentului 4 Infanterie din cadrul Diviziei a 7-a infanterie, colonel în 1917 și general de brigadă în 1919, adjutant al regelui Ferdinand). A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, cls. III, la 27 octombrie 1916. Locuința sa din Iași a fost reședința contelui de Saint-Aulaire.
Rep.: Ce alte personalități mai sunt elogiate în cadrul expoziției?
M.V.: Ne rețin atenția mărturiile referitoare la Valeria Popovici, a cărei activitate sanitară din anii războiului a fost răsplătită cu Ordinul Crucea Regina Maria, „pentru munca neobosită, devotamentul și curajul personal de care a dat dovadă, preparând serurile și vaccinurile destinate armatei în 1917“. Medaliată de Legația Franței în România pentru lupta împotriva epidemiei de tifos exantematic, tânăra obține în mai 1921 titlul de doctor în medicină și chirurgie.
Rep.: Ce ne puteți spune despre armamentul folosit de armata română în primul război mondial?
M.V.: Armamentul folosit de armata română în primul război mondial, prezent în expoziție grație colaborării instituției muzeale nemțene cu Muzeul Militar Național și Complexul Muzeal Național Moldova Iași, cuprinde: pușca-mitralieră Villar-Perosa, una dintre cele mai neobișnuite arme care au apărut în perioada Marelui Război, mitraliera Saint Etienne (România a achiziționat 500 de bucăți în iulie 1916, 268 fiind livrate până în august când au debutat ostilitățile pe frontul românesc), mitraliera Schwarzlose model 1907, mitraliere sosite în țară în luna mai și la începutul lunii august 1916, în număr de 88 de bucăți, revolverul Bayard, md. 1912, pistolul Steyr md. 1914. Uniformele militare și armele mai sus menționate au ajutat la reconstituirea unui tranșeu, pe care organizatorii l-au amplasat în centrul spațiului expozițional.
Rep.: Ce alte informații despre războiul de întregire mai oferă expoziția?
M.V.: Se impune să menționăm faptul că de la începutul și până la încheierea circuitului de vizitare, 18 postere realizate de Muzeul Militar Național oferă informații extrem de interesante despre principalele momente din desfășurarea războiului de reîntregire, începând cu luna august 1916 și până la 1 decembrie 1918. Alături de texte, imaginile, multe inedite, redau principalele evenimente militare, politice, de viață cotidiană din perioada anterior specificată. Teme mai puțin abordate până acum trebuie amintite: problema asigurării hranei trupelor, activitatea serviciilor de intendență care au asigurat cu greu îmbrăcămintea și echipamentul trupelor, funcționarea Serviciului Sanitar al Armatei, organizarea Serviciului religios în armata română, în campania din 1916-1918 fiind mobilizați 252 de preoți militari (asimilați corpului ofițeresc, aceștia nu puteau avea vârsta mai mare de 45 de ani și mai mică de 30 de ani, trebuiau să fie „titrați în teologie“, fiind obligați să însoțească trupele oriunde mergeau, „dând povețe pastorale militare ce se impun de împrejurări și făcând servicii religioase fără ezitare“).
În încheiere, fără a părăsi această problemă a asistenței religioase, facem referire la un alt exponat. Este vorba de „Însemnările“ preotului Cicerone Iordăchescu, din anii 1916 – 1919, care ne aduc în atenția o personalitate culturală de marcă: „În seara de 28 sept. (11 oct. [1916, n.a.]) eram la Piatra Neamț. Regimentul nostru străbătea în pas domol orașul, pe strada principală. Stam pe un cheson de tun și priveam la trecătorii, care se uitau mirați la noi. Deodată zăresc pe trotuarul din dreapta pe profesorul Calistrat Hogaș, scriitor cunoscut. Îmi fusese pe vremuri profesor de limba română la Seminarul Sf. Gheorghe din Roman, iar din 1913 până la intrarea noastră în războiu coleg de dăscălie la liceul ortodox de fete, din Iași. Cum m-a zărit mi-a și făcut semn să viu la el. Am scoborît de pe cheson și m-am dus să-i strâng mâna. Cu ochii plini de lacrămi m-a îmbrățișat și m-a întrebat ce însamnă retragerea noastră: «Așa-i că am terminat-o cu războiul», a spus bătrânul suspinând. «Ferească Dumnezeu», i-am răspuns. «Ne ducem în altă direcție – după ordin». Mi-am mărturisit credința în triumful final al cauzei noastre; bătrânul m-a îmbrățișat din nou, cu ochii înecați în lăcrimi, și ne-am despărțit cu urarea lui: «Să dea Dumnezeu să fie cum spui»“.
Expoziția organizată de Complexul Muzeal Județean Neamț recompune istoria anilor 1916-1918 prin intermediul unor obiecte de patrimoniu inedite, valoroase, iar jertfa înaintașilor astfel evocată nu poate și nu trebuie sa ne lase indiferenți.
Irina NASTASIU