Peste 2000 de credicioşi au participat, vineri, la procesiunea desfăşurată la Mănăstirile Horaiţa şi Horăicioara, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, care este şi hramul Mănăstirii Horăicioara, a atras şi în acest an oameni din toate colţurile Moldovei, sosiţi, încă de la primele ore ale dimineţii, la poalele Munţilor Stânişoarei.
Potrivit tradiţiei, sărbătoarea a început la Biserica „Botezul Domnului” a Mănăstirii Horaiţa cu oficierea Sfintei Liturghii, continuând la Mănăstirea Horăicioara, prin organizarea procesiunii cu icoana Maicii Domnului.
Slujba a fost oficiată de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile liturgice au fost oferite de membrii Corului „Prodromu” al Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Piatra-Neamţ.
Potrivit Doxologia.ro, după terminarea Sfintei Liturghii a avut loc procesiunea cu icoana Maicii Domnului. Credincioşii, purtând prapuri şi cruci, au fost urmaţi de soborul de preoţi, condus de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, şi de miile de pelerini.
„Biserica încearcă să conştientizeze pe fiecare că, fără ajutorul Maicii Domnului, Izvorul tămăduirilor, care ia sevă din Învierea lui Hristos, nu putem să ne vindecăm. Dacă ne-am lăsa pe puterile noastre, nu am găsi niciodată drumul spre cer, spre adevăr, spre tămăduire. Există atâta boală înrădăcinată în sufletul nostru, încât, clipă de clipă, ar trebui să ne atingem de icoana Maicii Domnului, să cădem în genunchi la spovedanie, să ne împărtăşim cu Sfintele Taine dacă primim binecuvântarea duhovnicului”, a spus IPS Teofan.
Icoana Maicii Domnului, „Izbăvitoarea de secetă”
Mănăstirea Horaiţa a a fost ctitorită în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Între anii 1822 – 1824, părintele Irinarh Roseti (1771-1859), călugăr la Mănăstirea Neamţ, în urma unei revelaţii dumnezeieşti, a ridicat prima biserică din lemn a mănăstirii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, primind binecuvântarea şi ajutorul substanţial al Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842).
Domnitorii Ioan Sandu Sturza (1822-1828) şi Mihail Sturza (1834-1839) ai Moldovei au susţinut înfiinţarea şi consolidarea mănăstirii. Primul i-a dat hrisovul la întemeiere, cel de-al doilea i-a legitimat existenţa, integrând-o între lăcaşurile bugetare ale ţării.
Cel mai de preţ odor al Mănăstirii Horaiţa este icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea de secetă“. Datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, această icoană provine din vechea biserică de lemn a Horaiţei, fiind îmbrăcată apoi în argint, în semn de cinstire. Numele icoanei, „Izbăvitoarea de secetă“ provine de la numeroasele minuni pe care „Maica Domnului de la Horaiţa“, aşa cum mai este cunoscută, le-a făcut în timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei, icoana fiind recunoscută pentru sfinţirea vindecatoare a apelor şi a izvoarelor.
Vestea că Dumnezeu face minuni în urma rugăciunilor rostite în faţa icoanei a venit după ce călugării de la Horaiţa, într-o perioadă cruntă de secetă, au găsit într-o dimineaţă icoana afară din mănăstire, la poarta bisericii, plină de picături de apă. Monahii au recunoscut semnul minunatşi, îngenunchind în faţa icoanei, s-au rugat pentru ploaie. Rugăciunile lor au fost ascultate şi în aceeaşi seară ploaia mult-aşteptată a venit. De atunci, icoana făcătoare de minuni este purtată în procesiune, ori de câte ori e nevoie, ajungând astfel să fie numită “Izbăvitoarea de secetă”.
Irina NASTASIU