Se consideră că prin raportul pe 2014 Direcţia Naţională Anticorupţie a atentat la independenţa şi imparţialitatea justiţiei. “Fără a emite ipoteze, ori a concluziona definitiv, raportat la comportamentul adoptat de o parte a sistemului, respectiv Direcţia Naţională Anticorupţie, într-un înscris oficial, ce trebuie considerat, în mod obligatoriu, că reprezintă opinia întregii instituţii, Asociatia Magistraţilor din România este îngrijorată de ideea inoculată opiniei publice, privind inutilitatea derulării unei judecăţi în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, cu toate garanţiile prevăzute de art. 5 din CEDO şi deci vocaţia fiecărui cetăţean, aflat în conflict cu legea penală, de a avea asigurat un drept la apărare”, se arată în documentul AMR.
De aceea, asociaţia cere CSM să se sesizeze din oficiu şi să intervină, ca de atâtea ori, în apărarea magistraţilor. „Subscrisa Asociaţia Magistraţilor din România este surprinsă de lipsa totală de reacţie a Consiliului Superior al Magistraturii, instituit constituţional drept “garantul independenţei justiţiei”, în condiţiile în care prin Raportul anual de activitate prezentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, la data de 24 februarie 2015, au fost nesocotite grav unele dintre cele mai definitorii componente ale actului de justiţie, hotărârile judecătoreşti definitive de achitare, pronunţate în cursul anului 2014, cărora le-au fost aduse critici nepermise într-o ordine firească a consolidării statului de drept, angajament asumat de toţi actorii importanţi ai sistemului, inclusiv de cele două instituţii amintite”, se arată în scrisoare.
”Imaginea și credibilitatea actului de justiție, afectate”
Preşedinta Gabriela Baltag reaminteşte pe această cale că CSM se poate sesiza din oficiu, nu doar la cerere, în privinţa apărării judecătorilor şi procurorilor la care DNA a făcut referire în cazul sentinţelor de achitare din dosarele de corupţie din 2014 la un mod ce afectează imaginea justiţiei, în ansamblul ei. “Încrederea opiniei publice în independenţa instanţelor, în integritatea judecătorilor şi în imparţialitatea acestora este cea care susţine sistemul de justiţie al oricărei ţări. Analizele privind modalitatea în care instanţele au dispus achitarea definitivă a mai multor inculpaţi, în anul 2014, enumerate şi dezvoltate de Direcţia Naţională Anticorupţie, cu argumente de genul: “soluţia de achitare (…) este în contradicţie vădită cu probatoriul administrat în cauză”, “achitarea inculpatului este consecinţa unei greşite evaluări a materialului probator al cauzei”, “instanţa de apel, în mod eronat a apreciat că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penal”, “în mod nelegal instanţa a reţinut că fapta săvârşită (…) nu se circumscrie infracţiunii de favorizarea infractorului, fiind vorba despre o declaraţie dată în propria apărare”, “hotărârea instanţei de apel este nelegală (…)” ori că “în opinia noastră, dreptul la apărare este o instituţie care nu era aplicabilă în speţă”, pot reprezenta o afectare a imaginii şi credibilităţii actului de justiţie, întrucât hotărârile judecătoreşti definitive se impun a fi respectate, acceptate obligatoriu de întreaga societate, fiind egale cu legea”, subliniază AMR.
”Nu este posibil să rămânem indiferenţi la comportamente ce sfidează autoritatea justiţiei”
Documentul dat publicităţii invocă o cât mai grabnică luare depoziţie a CSM în virtutea principiului constituţional la care societatea românească este invitată să cugete astfel şi din această perspectivă: “Pornind de la un alt principiu garantat de Constituţia României, în art.16 alin.2, care statuează că: “Nimeni nu este mai presus de lege”, Asociaţia Magistraţilor din România solicită public Consiliul Superior al Magistraturii să adopte în cel mai scurt timp, prin mecanismele care le are la indemână, o poziţie clară faţă de conţinutul argumentelor reţinute în Anexa nr. 3 (11.3) – „Prezentarea achitărilor definitive din anul 2014” (paginile 216-248), în raportul prezentat la şedinţa de bilanţ de către Direcţia Naţională Anticorupţie, cele reţinute putând fi considerate, într-o examinare chiar şi sumară, un precedent periculos pentru independenţa şi imparţialitatea corpului judecătoresc, o afectare a încrederii publicului în responsabilitatea pe care acesta o dovedeşte în înfăptuirea actului de justiţie.
Fără a parafraza considerentele unei soluţii pronunţată în una din cele mai mari democraţii ale lumii, implicând deci şi domeniul judiciar, putem spune şi noi oricând că: “Autoritate instanţei (…) ce nu ţine în mână nici banii, nici sabia (…) se bazează în final pe încrederea susţinută a cetăţenilor în judecata sa morală” – Baker v. Carr, Supreme Court of the United States of America, (1962)369 US 186, per Justice Frankfurter. De aceea nu este posibil să rămânem indiferenţi la comportamente ce sfidează autoritatea justiţiei, astfel cum este transpusă în situaţia de faţă prin hotărârile sale judecătoreşti definitive”. Scrisoarea AMR poate fi citită integral pe site-ul asociaţiei.
Cristina IORDACHE