Pe data de 27 iulie s-au împlinit 52 de ani de la moartea pictorului Ion Țuculescu, unul dintre cei mai mari pictori europeni ai epocii de după război.
Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, într-o familie de intelectuali. Urmează cursurile Colegiului Național “Carol I” din Craiova, unde, în orele de desen, primește primele îndrumări de la profesorul său Eugen Ciolac. Prima expoziție la care a fost remarcată prezența sa este cea organizată în 1925, în sala de recepții a Palatului Administrativ al județului Dolj. Deși apreciat pentru talentul său artistic, Țuculescu nu se va îndrepta către o școală superioară cu profil artistic, ci înscriindu-se la Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, pe care o va absolvi în 1936. Este numit profesor la seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica, unde va preda până în 1937.
În paralel frecventează și Facultatea de Medicină, obținând doctoratul în 1939, cu magna cum laude. Continuă să picteze, deschizând prima expoziție personală în 1938, în sala Ateneului Român din București.
În 1943 este trimis pe front ca medic. Din 1950 devine cercetător Ştiinţific în cadrul Academiei Române, iar între 1951-1954 este şef de lucrări la Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti.
Până în anul 1960, participă la mai multe expoziții colective, expune la Salonul Oficial în 1941 și 1945 şi deschide șapte expoziții personale în clădirea Ateneului Român.
Dacă medicina nu l-a solicitat prea mult, cu excepția anilor de război, când fiind medic militar uimește prin devotament și abnegație, biologia devine celălalt pol al existenței sale, în calitate de cercetător științific la Academia Română, zilele și nopțile împărțindu-le între paletă și microscop.
Pictura a învățat-o ca autodidact, muncind cu înverșunare disperată. Deși a fost prezent în viața artistică fără întrerupere, opera lui a rămas aproape fără ecou, adevăratele sale dimensiuni vădindu-se abia în anii când nu mai expune, claustrat în locuința lui, unde materia lui plastică avea să se cristalizeze orbitor după îndelungate și misterioase mutații.
În vara lui 1962, o boală neiertătoare îl doboară. Este înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction. Pictase ultimul său tablou pe 27 aprilie.
Postum, pictura lui Țuculescu provoacă o revelație uluitoare, descoperindu-se un mare artist al cărui nume, în timpul vieții, n-a depășit surâsul îngăduitor al unei admirații palide. Tablourile sunt acum expuse în nenumărate expoziții organizate în țară și străinătate.
Irina NASTASIU
