Înălţarea Sfintei Cruci preacinsteşte descoperirea, pe Muntele Golgota, de către împărăteasa Elena, a crucii pe care a fost răstignit Iisus și înălțarea ei solemnă, în văzul tuturor, de către episcopul Macarie I al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie 326. De asemenea, această sărbătoare aminteşte şi de readucerea lemnului Sfintei Cruci de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclie. Acesta a depus Sfânta Cruce în Biserica Sfântului Mormânt , după care patriarhul Zaharia al Ierusalimului a înălțat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630.
În ajunul luptei cu Maxenţiu, împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui, cu inscripţia „In hoc signo vinces” („Prin acest semn vei învinge”).
Noaptea, în timpul somnului, i s-a arătat Iisus Hristos cu semnul crucii, cerându-i să-l pună pe steagurile soldaţilor, spre a-i servi drept semn protector în lupte.
După izbândă, împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, să descopere crucea pe care a pătimit Mântuitorul Hristos. La Ierusalim, aproape de Golgota, împărăteasa Elena a descoperit trei cruci identice: una pe care a pătimit Hristos şi două ale tâlharilor răstigniţi în aceeaşi zi cu Iisus. Împărăteasa însă nu ştia care dintre cele trei cruci este cea căutată, misterul fiind dezlegat de Macarie, Patriarhul Ierusalimului, în urma unei minuni.
Pentru că în localitate murise o tânără dintr-o familie aristocrată, patriarhul a apropiat fiecare cruce de fata moartă. Când ierarhul a aşezat lângă ea crucea pe care a pătimit Iisus, tânăra a înviat şi L-a lăudat pe Dumnezeu. Credincioşii au dorit să vadă cinstita cruce, iar patriarhul Macarie a înălţat-o deasupra amvonului, în Biserica Învierii din Ierusalim, în anul 335 d.H. De atunci, în fiecare an, ziua de 14 septembrie este închinată Înălţării Sfintei Cruci.