În deal, pe Bistrița

Pe cursul mijlociu al râului Bistrița, comuna Borca este un ținut parcă desprins dintr-o poveste, povestea mea. Peisajele desprinse din basme, locurile cu semnificațe istorică, tradițiile și obiceiurile, practicile magice și nu în ultimul rând localnicii primitori, sunt cele mai frumoase lucruri întâlnite până acum în zonă. În drum spre Borca, o să aveți parte de peisaje minunate, cum ar fi Muntele Ceahlău, pe care puteți să vă aventurați într-o expediție de neuitat. La Poiana Largului o să vă întâmpine Piatra Teiului, sau popular Piatra Dracului, care dacă întrebați sătenii de ea, o să vă spună că este blestemată deoarece de-a lungul anilor, mai mulți oameni au căzut în gol de pe ea. Există numeroase legende despre această piatră. Cea mai populară este aceea cu pariul dintre diavol și Dumnezeu. Dumnezeu se plânsese diavolului de minciunile și lucrurile rele pe care le fac oamenii,, iar aghiuță s-a gândit să aducă potopul asupralocalnicilor. Astfel s-a înfătuit pariul dintre cei doi. Cel rău s-a lăudat că o să rupă o piatra din muntele Ceahlău , într-o noapte, și până dimineața el va deveni stăpân peste omenire.El a desprins piatra din munte, dar când trecea pe deasupra Bistriței, un zgomot asurzitor, cântatul cocoșului, se auzi iar el a scăpat-o în mijlocul apei. Localnicii spun că piatra se miscă în fiecare noapte, în stânga sau în dreapta, deoarece necuratul încearcă să fure piatra și să o ascundă pentru a putea deveni stăpân peste lume. Ajungând la Farcașa, puteți vizita Bisericuța de lemn care poartă hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, care datatează din anul 1774. Ea a fost înființată de ardelenii alungați de viața zbuciumată și interdicția credinței ortodoxe. Luând-o pe urma pașilor Vitoriei Lipan,eroina din romanul Baltagul al scriitorului Mihail Sadoveanu, ajungem la Borca, comuna situată pe malul Bistriței la poalele Munților Bistriței și Ștânișoarei, la 89 de km distanță de Piatra Neamț. Drumețiile pe cărările străbătute de către Vitoria în căutarea lui Nechifor Lipan, sunt unele din atracțiile turistice importante din această zonă. Excursiile pe muntele Budacu sau vânătoarea de mistreți, urși și cervide sunt și ele printre cele mai importante obiective de aici. Tot aici se poate vizita și casa poetului Aurel Dumitrașcu, din satul Sabasa, care a murit la doar 35 de ani, răpus de leucemie. Acesta a colaborat de-a lungul vieții sale la Convorbiri Literare, Luceafărul, România Literară, Cronica și Tribuna. Cei care ajung în această zonă se pot aventura pe potecile din pădure, la o plimbare cu căruța către stânile din vârf de munte, care îi așteaptă cu bunătăți, cum numai la Borca poți să găsești. Balmușul, jântuiala, brânza proaspătă sau urda, sunt bunătățile cu care ciobanii o să le încânte gusturile. Ansamblul Izvoarele Borcutului s-a format în 1957. Îmbrăcați în portul popular, mândri de zona în care s-au născut și de tradițiile lor, oamenii frumoși care formează acest grup încearcă să ducă mai departe obiceiurile zonei. Ei participă la numeroae competiții făcând astfel comuna cunoscută. Dansurile pe care le joacă sunt moștenite din generație în generație, ducându-le astfel mai departe pentru a nu se pierde. Pe Borca, la deal, ajungem la Izvorul Borcutului, izvor cu apă minerală, unde vin oameni din diferite zone ale județului, pentru proprietățile ei curative. Dat fiind faptul că există acest izvor, unele informații transmise din moși strămoși, prin viu grai, spun că denumirea acestei comune provine de la cuvântul de origine maghiară „bor” care înseamnă borcut. Aici găsiți și două arii protejate Rezervația Faunistică Borca ,unde este protejat cocoșul de munte, și rezervația de tip acvatic Pârâul Borcuța. În satul Sabasa, o bătrânică, Ana Lupescu, care vindecă oamenii bolnavi cu ajutorul medicamentelor preparate de ea, are mereu vizitatori din toate colțurile țării. Mama Ana, așa cum este cunoscută de toată lumea, este ultima deșcendentă a unui neam întreg de vindecători.,, Oare o să mă fac bine?” Aceasta este întrebarea cea mai frecvent adresată către ea de numeroșii bolnavi care îi trec pragul, iar ea răspunde cu blândețe în glas:,, Numai Dumnezeu vindecă. Eu doar ajut!” O zi petrecută în această zonă se poate încheia cu o masă în stil vânătoresc la cele câteva pensiuni de aici unde o să trăți momente frumoase, în stil tradițional, cu mâncăruri alese și gazde minunate. La Borca, o să mă întorc de fiecare dată cu zâmbetul pe buze, deoarece acesta este locul unde am crescut, unde am hoinărit alături de prietenii mei pe toate „ulițele”, locul unde familia mea mă așteaptă mereu cu brațele deschise.

Larisa Daniela GĂINĂ