Câți dintre noi avem vise? Câți dintre noi credem oare că niciodată nu este prea târziu pentru ca visul nostru să devină realitate?
Și mai ales, câți dintre cei care susțin că au aspirații și doleanțe, cred cu tărie că visul lor li se va împlini, indiferent vât timp vor trebui să aștepte?
Mulți dintre noi sunt de părere că visând, dăm un sens și o semnificație existenței noastre umane. Dacă în fiecare dimineață ne trezim, privim cu încredere în față și manifestăm o atitudine proactivă, putem spune că am căpătat aripi pentru „a zbura” spre noi orizonturi.
Conform explicațiilor oferite de către specialiști, visul poate fi definit ca o activitate psihică mai mult sau mai puțin structurată, care se produce în timpul somnului, independent de voință.
Pe de o parte, visul și iluzia devin rezultate ale dorințelor subiective ale ființei umane, așadar e firească dorința omului de a se detașa în anumite momente de realitatea cotidiană.
În aforismul „Iluzia și visul sunt la temelia sufletului nostru”, Sadoveanu pune în relief iluzia, acea modalitate prin care omul caută misterul. Acesta presupune aparențe înșelătoare și mici visuri, ce au în subsidiar o deprindere de real, o aspirație spre transcendent.
Omul are ca temelie visul și iluzia, aceste aspecte care-i conservă dorința de a avea acces la eternitate, motiv pentru care iluzia are capacitatea de a oferi posibilitata de a atinge o imagine a idealului.
Pe de altă parte, dacă privim visul ca pe o construcție a imaginației în stare de veghe, cu tendința de a se sustrage constrângerilor realului, ființa umană are uneori nevoia de a se detașa de realitatea dură și lipsită de sensibilitate.
Fiecare individ simte la un moment dat în viață că are o chemare interioară, o vocație spre un anumit lucru sau un vis pe care dorește să și-l îndeplinească. Aflăm de la unii că și-au îndeplinit doleanțele, iar de la alții că încă se află în proces de descoperire, de căutare a echilibrului. Unele voci ne spun că atunci când ne descoperim înclinația sau ne îndeplinim marele vis, atunci viața noastră este bazată pe armonie, liniște și echilibru interior.
Gândurile și trăirile ce apar în timpul somnului sunt strâns legate de vocea inconștientului; însă, atunci când rațiunea și voința omenească lucrează sub îndreptarea Duhului Sfânt, „visele pot căpăta o semnificație duhovnicească, cum este cazul dreptului Iosif, care, în vis a fost învățat despre taina înomenirii lui Dumnezeu-Cuvântul; în vis i s-a poruncit să fugă în Egipt, precum și să se întoarcă de acolo (Mat. cap.I si II)”.
În concluzie, pentru om este relevant este ceea ce face pentru a-și depăși condiția de ființă obișnuită, în speță de a-și satisface nevoia de ideal, perfecțiune. Dincolo de aspectele concrete și reale ale vieții, cu toții avem nevoie de iluzii și vise.
Alexandra Gîrbea