Trufa este o ciupercă rară și foarte parfumată, care crește pe rădăcinile anumitor arbori din păduri. Trufele sunt denumite de căutători ca fiind „diamantele pământului“, pentru că sunt foarte scumpe și greu de găsit. Ineditele ciuperci au devenit afaceri în adevăratul sens al cuvântului, profiturile ridicându-se la circa 10.000 de euro într-un sezon. Trufele sunt achiziționate de restaurantele și magazinele de lux din străinătate. Trufele românești ajung în Vestul Europei și Statele Unite.
Nu multă lume știe că trufa este și o specie de cultură, răspândită îndeosebi în Italia și Franța, iar de câțiva ani și în România.
*Întreținerea culturii trufiere
Pentru a culege trufe, mai întâi se înființează livadă de alun trufier. La o cultură trufieră este recomandată aceeași gamă de lucrări ca la orice plantație din pomicultură. Se va face curățarea plantelor în jurul puieților pe un diametru de un metru, pentru ca planta să se dezvolte în condiții cât mai bune. Important este ca buruienile și iarba să nu-i consume din materialul organic aflat în pământ. Frezarea în primul an după plantare se face de două-trei ori.
În verile secetoase, se recomandă udarea în fiecare zi, ca rădăcina, cea mai importantă parte a plantei în culturile trufiere, să nu ducă lipsă de apă. Nu se va folosi apa de pe rețea, deoarece conține clor și distruge micoriza.
*Recoltatul trufelor, cu delicatețe
Cel mai devreme, prima recoltă poate fi culeasă în al treilea an. De obicei, adâncimea la care cresc trufele este de 15-20 cm sub nivelul solului. Când trufele se dezvoltă, emană o substanță care distruge vegetația din jurul lor și se vede ca un cerc lipsit de vegetație în jurul plantei. Atunci știm sigur că acolo sunt trufe. În plus, ne folosim și de un câine care îți indică cu precizie locul unde se află trufa. În momentul în care câinele încearcă să sape, e semn că a dat de trufe. Căutarea de trufe nu va implica niciodată îmbolnăvirea rădăcinii. Timpul de contact al omului cu rădăcina e minim. De multe ori nici nu există contact direct cu rădăcina.
Trufa este legată printr-un filament mai subțire decât un fir de păr, care face legătura cu rădăcina, uneori trufa poate fi și sub rădăcină. Orice căutător cu bun simț și respectuos față de natură curăță trufa deasupra găurii, în acel moment pământul care este și el îmbibat cu spori cade înapoi în groapa respectivă și se astupă imediat groapa.
* Gazde perfecte: stejarul, carpenul, pinul, alunul
Cele mai recomandate specii sunt stejarul și carpenul, pentru că producțiile dau randament mai bun. Este preferabil alunul, pentru că în timp ce o plantație de stejar dă exclusiv trufe, una de alun dă și trufe, și alune. Însă la stejar perioada de productivitate e mai lungă, ajungând până la 50 de ani, spre deosebire de alun, unde perioada este de doar 30-35 de ani.
Cercetătorii au observat că stejarului micorizat, când ajunge la 4-5 metri înălțime, i se oprește creșterea. Pomul nu se mai înalță, ci doar se mai îngroașă în timp. Asta determină sistemul radicular periferic să se dezvolte mult mai mult, ceea ce înseamnă mai multe trufe. Schimbul de sevă între copac și trufă este mult mai mare și se dezvoltă mult mai bine decât trufele de pe alun, care nu se dezvoltă foarte mari. Iar trufe mai mari înseamnă altă calitate și alt preț.
Din punct de vedere silvic, dacă se pun două specii intercalate, se creează competiție, pomii se dezvoltă mult mai bine.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU