Este de remarcat că aricii, din cauza sensibilității lor scăzute la otrăvuri, pot mânca chiar și insecte otrăvitoare, care nu sunt atinse de nimeni altcineva. În meniul lor mai intră șerpi, broaște, rozătoare. Deși aricii nu sunt într-atât de agili pentru a prinde șoareci, știu însă foarte bine cum să le găsească cuiburile și să le distrugă. Prin natura lor, masculii de arici sunt extrem de egoiști și își apără cu încăpățânare teritoriul. Excepție fac doar pentru femele, atunci când sunt în perioada de împerechere.
*Aricii, ca buni vecini de fermă
Fermierii știutori au considerat arici ca pe niște vecini buni, i-au hrănit de la distanță și în niciun caz n-au îndrăznit să-i ucidă. Aricii iubesc să se stabilească în jurul fermelor. Slăbiciunea lor este laptele. Au un simț ascuțit și atunci când vine vremea mulsului se ascund prin colțuri în așteptarea că pe podea s-ar putea vărsa câteva picături de lapte.
Fermierii care vor să dezvolte afaceri eco ar trebui să se gândească în serios la arici. Pentru a-i atrage, este necesar de creat condiții de viață adecvate. În grădină ar trebui de păstrat un loc în care niciodată să nu se facă lucrări agricole, iar solul să nu fie prelucrat. Cel mai bine ar fi ca acest spațiu să reprezinte o bandă verde în jurul sau în fundul grădinii. În aceste locuri izolate femela-arici poate găsi un loc liniștit, unde să-și facă cuib și să crească puii. Dacă, din neatenție, atingeți sau stricați cuibul, femela nu se mai întoarce niciodată înapoi, iar puii sunt sortiți pieirii.
Aricii au nevoie de condiții pentru iernat. Locul unde își au cuibul nu trebuie lăsat în bătaia ninsorilor și a vântului. Acolo se face o doseală improvizată din niște crengi, lemne, strujeni sau frunzele copacilor. Important este să nu le fie stricat adăpostul lor natural.
Ca orice animal care iarna hibernează, aricii trebuie să acumuleze din timp un strat frumos de grăsime. Este bine ca, în lunile octombrie-noiembrie, să le fie aruncat câte ceva de mâncare la distanță: nuci, cereale, fructe.
Tina CONDREA