Reporter: Domnule profesor, mulți oameni, și nu neapărat de vârstă înaintată, suferă de dureri, uneori insuportabile, ale genunchiului.
Ilie Onu: Gonartroza este o afecțiune reumatismală caracterizată prin degenerarea elementelor articulare ale genunchiului. Din păcate, gonartroza unilaterală ajunge să devină bilaterală. Tipul acesta de afecțiune face parte din categoria bolilor boierești – nu te omoară, dar te chinuie, aducând suferință fizică mare, și suferință psihică.
În zilele noastre sunt mijloace numeroase de a interveni pentru a frâna evoluția și pentru a elimina efectele negative.
Rep.: Cum se manifestă această boală, o putem sesiza înainte de a fi prea târziu?
I.O.: Da, se poate. O mare parte din pacienți descriu primăvara și toamna, la schimbările de temperatură și de umiditate, prezența durerii la nivelul genunchiului, care persistă în mod sâcâitor câteva zile, săptămâni chiar, iar durerea cedează la antiinflamatorii. Dar cum la români automedicația este încurajată de vecini, prieteni, cunoștințe, diagnosticul este pus tardiv sau poate fi confundat cu o altă leziune nonreumatismală a genunchiului.
Rep.: Care e manieră corectă de abordare a acestei afecțiuni de către bolnav?
I.O.: Primele elemente trebuie sesizate medicului de familie, apoi pacientul este îndrumat către reumatolog sau ortoped, care pun diagnosticul. Managementul pe termen lung al gonartrozei se va face de către reumatolog și fizioterapeut.
Rep.: Managementul pe termen lung? Nu sună prea încurajator, dar este un reper.
I.O.: Da! Pentru că așa cum am spus, este o afecțiune degenerativă și nu mai poate fi oprită. Și atunci, trebuie luate măsuri: reumatologul va ține în frâu fenomenul inflamator cu medicație adecvată bazat pe analizele care se impun, iar fizioterapeutul va folosi elemente de fizioterapie pentru scăderea durerii și a inflamației genunchiului împreună cu exerciții de kinetoterapie pentru întărirea musculaturii cvadricepsului, a fesierilor, pentru corectarea disfuncțiilor de mers, a propriocepției (n.n. – sensibilității). Asta înseamnă că pacientul, pe termen lung, va fi integrat cel puțin de două ori pe an, într-un program de tratament fiziokinetoterapeutic. Instituind corect tratamentul, amânăm efectele negative, evoluția bolii și afectarea celorlalte articulații sănătoase, și a altor probleme conexe cum ar fi tulburările de statică a coloanei vertebrale.
Rep.: Cât durează o sesiune de tratament?
I.O.: O sesiune ajunge în partea de electroterapie la un minim de 10 ședințe cu laserterapie, curenți, ultrasunete și alte tehnologii noi de tratament de care dispunem aici la Micromedica. În plus, noi lucrăm în echipă cu reumatologul.
Programul de kinetoterapie are cel puțin două componente: prima ține de pachetul terapeutic adecvat pacientului, iar a doua, poate mai importantă ca prima – tema pentru acasă. Pacientul este învățat să adopte pozițiile corespunzătoare protejării articulației, să nu suprasolicite inutil, și i se recomandă un program de exerciții de bază, simple, a căror executare zilnică mențin articulația funcțională și masa musculară cu un tonus ridicat, deci o calitate îmbunătățită a vieții.
În această perioadă, 35-40% dintre pacienții noștri sunt cei cu afecțiuni ale genunchiului.
Rep.: Statistica este una ce reflectă caracteristica zonei noastre?
I.O.: Da, se pare că zona noastră este în vârful clasamentului negativ al fenomenului reumatismal, probabil și din cauza microclimatului umed și al stilului de viață defectuos în ce privește mișcarea, toate putând duce la instalarea gonartrozei. Iar, în final, după ce toate formele de tratament medicamentos, fiziokinetoterapeutic au fost recomandate și nerespectate, se ajunge la ortoped care nu mai poate ajuta bolnavul decât prin a-i înlocui articulația cu una metalică, după care se va ajunge din nou la recuperarea kinetoterapeutică.
Cristina IORDACHE