La sfârşit de aprilie capricios, a plecat la ceruri cel care a fost considerat, pe drept, părintele gazetarilor din Neamţ, Viorel Tudose.
Viorel Tudose a făcut ziaristică de calitate. Dar a şi crescut ziarişti tineri, după 1989, ajutându-i să-şi ia zborul prin propriile lor aripi. Unii i-au recunoscut acest merit, alţii au uitat, cunoscut fiind faptul că cea mai grea povară în viaţă este recunoştinţa. Viorel Tudose a fost, cu siguranţă cel mai important gazetar pe care l-a dat Neamţul contemporan.
Supărat pe lume, chiar şi pe unii prieteni – cei mai mulţi dintre ei înşelându-i aşteptările – ne-a părăsit pentru o lume gazetărească mai blândă, mai luminoasă (dacă o exista aşa ceva), mai curată. De acolo de sus va veghea, cum a făcut-o vreo 4-5 decenii până acum, să ducem pe mai departe gazetaria, acest „câine de pază al democraţiei”, meserie pe care a iubit-o atât de mult. A trăit întreaga viaţă doar pentru ea. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
N.S.