Gala Galaction s-a născut la 16 aprilie 1879, în localitatea Didești, județul Teleorman, în familia unui țăran de origine aromână, mama sa fiind fiică de preot. În perioada 1909-1922, este numit „defensor ecclesial“ pe seama Eparhiilor Râmnic și Argeș, iar în 1922 este hirotonit preot. În anul 1926 devine profesor la Universitatea din Chișinău. În perioada interbelică desfășoară o susținută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, editând revistele „Cronica“ și „Spicul“. A fost defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947) și membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954). A publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici. Totodată, Gala Galaction a publicat nuvele, romane, note de călătorie, precum și articole în principalele ziare și reviste ale timpului. În 1947 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 1954 deputat în Marea Adunare Națională, primind Ordinul Muncii, clasa întâi.
Pe urmele lui Creangă și Sadoveanu
Aflat de multe ori prin Ținutul Neamțului, Gala Galaction a adunat, în pagini pline de sensibilitate, impresii și observații legate de oamenii pe care i-a cunoscut, de natura înconjurătoare, de locurile pe unde au copilărit și trăit Creangă și Sadoveanu.
„Observațiile privind natura înconjurătoare, Gala Galaction le-a așternut într-un volum intitulat «Clopotele din Mănăstirea Neamțu». Aici a reunit evocări, impresii, pagini memorialistice și meditații, câteva având ca pretext florile: «Bujorii», «Narcișii», «Crizantemele». Dar tot el ne-a lăsat pagini de-a dreptul fermecătoare, privind locurile pe unde au copilărit și trăit Creangă și Sadoveanu: «Am trecut pe aici de atâtea ori și în atât de multe dispoziții sufletești încât drumul meu de astăzi – exact drumul lui Creangă – mi se pare o poveste familiară, auzită de 10 ori de la bunica, știută în toate amănuntele și totuși nespus de dragă și de binevenită inimii. Am ascultat povestea aceasta și vara și iarna, și pe soare și pe vânt, și pe ploi care răsturnau pământul». Îndrăgostit de liniștea pe care o oferă mănăstirile și atras de farmecul întâlnirilor cu alți scriitori, Gala Galaction își petrecea multe vacanțe la Agapia sau la Neamț. La Agapia, Gala Galaction scria, citea și drumețea. El descrie numeroase călătorii, prin împrejurimi, pornind cu toiagul dimineața, înainte de răsăritul soarelui, iar scrisul lui, în cazul în care nu era vorba de unele colaborări la revistele vremii: «Viața socială» a lui N. D. Cocea, «Viața Nouă» – Ovid Densușianu sau «Viața Românească» (C. Stere), se va vedea în lucrările care au văzut lumina tiparului în această perioadă: «Bisericuța din răzoare» (1914), «Clopotele din Mănăstirea Neamțu» (1916) sau «Răboj pe bradul verde» (1920)“. (prof. Gh. Radu – „Pagini alese din istoria județului Neamț”, vol. II, Ed. Cetatea Doamnei, 2015)
Irina NASTASIU