*Neculai Puşcaşu a confirmat faptul că producătorul de îngrăşăminte a beneficiat de multă înţelegere din partea furnizorilor şi autorităţilor
*Sutele de salariaţi de la Azochim nu îşi cer decât drepturile: salariile restante
*”Domnul preşedinte Niculae este mincinos!”
„Am plecat din funcţia de director de la fostul Azochim de jenă! Mi-era ruşine să mai privesc în ochi oamenii care îşi cereau salariile neluate de ani de zile”, acesta este unul dintre motivele invocate de Neculai Puşcaşu, fost director economic la firma Ga Pro Co Chemicals Săvineşti cu privire la multcomentata sa demisie din luna martie.
Declaraţia de mai sus a fost făcută în contextul în care, acum două zile, salariaţii au participat la un nou protest spontan trăgând iarăşi un semnal de alarmă că nu şi-au luat de trei luni de zile salariile de la firma controlată de Ioan Niculae, cel care e considerat cel mai bogat român.
Subliniind că nu are nimic să-i reproşeze lui Niculae, fostul director Puşcaşu a precizat că demisia sa a fost un gest unilateral care nu a plecat de la un impuls de moment ci de la o analiză pertinentă a situaţiei din ultimul timp. „Au fost, ca să spun aşa, mai multe motive dar principalele două au ţinut de faptul că era evident că repetarea acestor problem cu plăţile arătau că ne îndreptăm spre o direcţie deloc bună şi, apoi, am ajuns la acel moment în care mi-era jenă, mi-era efectiv ruşine să mă mai uit în ochii oamenilor care nu-şi luau salariile. Zilnic veneau la sediul administrativ unde aveam biroul 15-20 de oameni şi întrebau de bani. Era o situaţie înfiorătoare, cu oameni care nu ştiau din ce bani să cumpere o pâine, să pună un pachet copiilor la şcoală, cu oameni care au copii la facultate sau au rate. Nu reproşez nimic nimănui şi vreau să-I asigur de toată stima mea pe toţi aceşti salariaţi de la Ga Pro Co Chemicals, cu care am lucrat în ultimii ani şi care sunt nişte oameni şi nişte profesionişti deosebiţi. Au tot sperat, au stat şi din loialitate faţă de meseria lor, faţă de firmă, dar e evident că e foarte greu acum pentru ei…”, a spus Puşcaşu.
Fostul director economic a precizat şi că, deşi, Ioan Niculae nu ocupă nicio poziţie oficială în firmă, acesta, printr-o altă societate, a finanţat repornirea Combinatului de Îngrăşăminte. „În acelaşi timp şi noi, cei din conducerea firmei de la Săvineşti ne-am făcut treaba pe partea noastră. Am fost ajutaţi de furnizori care au înţeles situaţia şi, îm toată această perioadă, cu toate greutăţile care au fost, şi autorităţile au fost foarte înţelegătoare”, a mai spus acesta.
Deşi fostul director nu a menţionat expres cum anume au fost “autorităţile înţelegătoare”, dincolo de autorizaţii sau de alte documente şi aprobări, ca şi coincidenţă măcar poate fi invocată percepţia public des vehiculată la un moment dat, când curgeau reclamaţiile referitoare la poluarea frecventă a aerului de către producătorul de îngrăşăminte cum că „Degeaba reclamăm şi ne plângem noi că ne otrăvesc, Niculae şi ai lui nu vor păţi nimic, cel mult vor lua o amendă de formă” (comentariu de la un articol cu privire la emisiile toxice din atmosferă, din acea perioadă).
Sute de familii aşteaptă banii datoraţi de miliardarul Niculae
Angajaţii de la fostul Azochim sunt nemulţumiţi că nu şi-au primit banii pe trei luni şi jumătate (martie, aprilie, mai şi ½ din noiembrie). Datorită structurii eterogene de personal, la această firmă se poate vorbi de 3 categorii de salariaţi cu 3 tipuri de probleme: circa 210 angajaţi cu contracte pe durată determinată care au expirat pe 31 mai (cer salariile restante şi un salariu compensatoriu, conform contractului colectiv de muncă); alţi peste 200 de pensionari care sunt şi salariaţi care nu sunt de accord să semneze declaraţii de acceptare a concediului fără plată; alţi 250 de salariaţi care au contracte pe durată determinată, care ar urma să rămână să se ocupe de conservarea instalaţiilor până pe 31 august (perioadă în care producţia e oprită) care, şi ei, îşi cer salariile restante.
„Lucrez aici din anul 2000. Niciodată nu s-a întâmplat cu salariile ca în acest an şi ca anul trecut. Avem şi noi datorii, avem rate la bănci. Băncile nu te iartă, îşi iau dobânzi şi penalităţi dar noi nu ne luăm salariile cu lunile. Ce să facem, încotro să o apucăm? De exemplu, eu abia reuşesc să împrumut bani să am cu ce veni la muncă. Banii nu i-am primit de trei luni, bonurile de masă nu le-am primit. Acum, în ultimul timp, am fost angajaţi pe perioadă determinată. O lună, încă o lună, şi încă o lună. După aceste 3 luni au venit şi ne-au făcut iar angajare pe două săptămâni. Lucrez de atâţia ani de zile şi eu nu am mai auzit, până acum, de aşa ceva: reangajare pe două săptămâni. Trăim cu speranţa… dar suntem bulversaţi… De unde să împrumuţi bani să vii la muncă în fiecare zi, că dacă nu vii intri tu, salariat, în culpă. Odată ce vii şi munceşti la firmă şi firma ar trebui să-şi achite datoriile către salariaţi”, spunea o salariată extreme de supărată.
“Domnul preşedinte Niculae este mincinos!”
“Sunt pensionar. Lucrez în Combinat din 1971. Am ieşit la pensie din 2003. Lucrez în continuare, de câte ori au avut nevoie, am venit. Am pornit Azot 4, cum spun ei la această secţie de uree şi amoniac, în 2009. Atunci a fost mare bucurie la patroni, la directori, la toţi. Au zis că mergem în continuare, că nu avem treabă cu salariile, totul o să fie bine. De anul trecut, ne-au făcut varză. Ne-au trimis acasă anul trecut exact pe 18 aprilie. Am luat banii… când au vrut ei. Am revenit la muncă în toamnă, în octombrie. Şi de atunci, tot cu restanţe. Acum, avem restanţe pe trei luni şi jumătate. Noi am venit cu bani de acasă, am plătit drumul… Acum vor să plecăm acasă, aşa, în fără plată. Ce ne facem? Nu vrem decât să ne dea banii la zi, să facem lichidarea şi să ne lase în plata Domnului. Dar să ne dea banii, că noi am muncit”, spune un pensionar care nu mai vrea să audă în viaţa lui de acest angajator.
„Eu sunt salariat pe durată nedeterminată. Problema noastră, a celor care rămânem, este aceeaşi neplată a salariilor. Pe perioada cât instalaţiile nu sunt pornite, chiar dacă salariul e doar 75% din cel cuvenit, nici acela nu se dă. Ne punem problema: când şi cum ne vom lua banii. Nu se poate aşa ceva, au fost perioade şi de 6 luni de zile neplătite. Să zicem că voi rămâne în fabrică. Dar tot este o problemă: când voi fi plătit. Deja mă gândesc că nu mai pot să fac faţă, datorită ratelor la bănci pe care le am de plătit, datorită altor datorii pe care le-am tot făcut. Oamenii sunt hotărâţi să nu semneze acum hârtiile care ni se vor pune în faţă până nu se dau banii cuveniţi. Sunt bani pentru care noi am muncit. S-a dovedit că domnul preşedinte Niculae este mincinos. A fost aici în fabrică, a promis că vom lua banii la zi şi nu s-a întâmplat aşa. Noi ne hrănim în continuare cu promisiuni dar până când? Nu mai facem faţă la toate probelemele şi nevoile pe care le avem…”, şi-a spus oful un alt salariat.
„Nu vrem decât banii pe munca noastră!”, a concluzionat altul.
„Ioan Niculae, tu ai bani de pâine?”
Indiferent de categoria de salariaţi din care fac parte, toţi cei care stau acum cu mâna întinsă, de parcă ar cerşi plata muncii lor, nu sunt deloc optimişti. Optimist nu e nici liderul sindical Dumitru Anton. Acesta, pe filiera sindicală, prin centrala sindicatelor din chimie, a trimis un memoriu la Grupul Interagro din care face parte şi Ga Pro Co Chemicals. Deşi au trecut vreo 8-9 zile, nu a venit niciun răspuns. Nici scris, nici măcar un telefon…
Şi când a venit în Neamţ Victor Ponta – la acţiunea electorală dinaintea alegerilor europarlamentare – premierul a primit şi el un memoriu în care era prezentată situaţia salariaţilor de la Săvineşti. Tot niciun răspuns şi de pe această filieră…
Făcând haz de amarul necaz şi amintind de un titlu mai vechi din ziarul Ceahlăul („Ioan Niculae, tu ai bani de pâine?”), salariaţii neplătiţi de Săvineşti se întreabă dacă patronul lor – cel mai bogat om din România, cu o avere estimată la 1,7 miliarde de euro – se întreabă ca şi ei de unde să mai împrumute bani ca să pună o gustare săracă în ghiozdanele copiiilor care merg la şcoală.
Comparându-se cu alţi „prestatori de pe moşia lui Niculae”, cu fotbaliştii de la Astra (echipă patronată de acesta), chimiştii de la Săvineşti constatau cu amărăciune că şi şireturile de la ghetele fotbaliştilor sunt mai respectate decât ei care lucrează într-un combinat chimic.
Daniel VINCA