Florentina Nedelcu, antrenor cu acte în regulă

Fosta voleibalistă de la Unic a profitat de vacanţa de vară şi a tras zilele trecute o fugă la Piatra Neamţ, unde s-a întâlnit cu foşti antrenori, colegi şi prieteni pe care şi i-a făcut în perioada în care a activat la fosta campioană a României. Ajunsă la 39 de ani, Florentina Nedelcu a început de aproximativ un an de zile o altă etapă din cariera sportivă, în condiţiile în care a fost nevoită, din cauza unei accidentări, să renunţe la sportul de performanţă. Însă cei 29 de ani petrecuţi pe terenul de volei au contat enorm în decizia sportivei născute la Sibiu şi a decis să rămână în fenomen, optând pentru meseria de antrenor de volei, meserie pe care a început să o studieze şi să o practice în Franţa, ţară în care a evoluat 8 ani de zile şi de unde s-a retras din sport. Florentin Nedelcu a început voleiul în oraşul natal, Sibiu, după care timp de 3 ani de zile a evoluat pentru echipa din Braşov, după care două sezoane la Constanţa. A urmat apoi prima experienţă internaţională, în Egipt, unde a jucat timp de două sezoane. Acolo a cunoscut-o pe regretata Violet Barassa, căpitanul echipei naţionale a Kenyei, pe care a convins-o să vină la Piatra Neamţ şi să evolueze pentru Unic. Cu Florentina Nedelcu, căpitan, cu kenyanca Barassa, cea mai bună jucătoare din lot, dar şi cu alte sportive de mare valoare, Unic a cunoscut între 2002 şi 2004 cea mai frumoasă etapă din istoria clubului, când a cucerit titlul de campioană naţională, în sezonul 2002 – 2003 şi Cupa României, un an mai târziu. Florentina Nedelcu a jucat până în 2006 la Unic, după care şi-a încercat norocul într-un campionat străin, cel francez, unde a rămas până în ziua de astăzi. Ea a evoluat între 2006 şi 2008 la Terville Florange, au urmat două sezoane la Cannet-Rocheville şi câte un an la Venelles, respectiv Nantes. Din anul 2012, fosta jucătoare de la Unic a trecut la gruparea de ligă secundă, Vandoeuvre Nancy, unde a avut ca principal obiectiv accederea pe prima scenă voleibalistică din Franţa. Din păcate, ca jucătoare pe teren, Florentina Nedelcu nu a reuşit să promoveze cu echipa din Nancy, anul trecut, în prima divizie, după ce a ratat promovarea la diferenţă de doar un singur punct faţă de prima clasată, însă Vandoeuvre a reuşit această performanţă la finele acestui sezon, când a promovat pentru prima dată în istoria clubului pe prima scenă voleibalistică din Franţa. Simţind finalul carierei, Florentina Nedelcu a început şi meseria de antrenor, în urmă cu 2 ani de zile a început să pregătească echipa de junioare a clubului din Nancy, iar de anul trecut şi o formaţie de senioare, care activează într-un eşalon mai inferior, semiprofesionist. Sportiva originară din Sibiu a început să şi studieze în urmă cu 2 ani tainele antrenoratului, pentru formarea profesională, iar la începutul lui 2015 a susţinut la Bucureşti, la sediul FRV, examenele pentru a deveni antrenor cu acte în regulă, examene pe care le-a trecut cu brio. Florentina Nedelcu mai are de susţinut un examen pentru a obţine diploma ce îi conferă dreptul de a profesa în Franţa şi pentru a putea fi plătită pentru munca depusă la clubul unde lucrează. În 2014, fosta jucătoare de la Unic a fost nevoită să renunţe în totalitate la sportul de performanţă, şi datorită vârstei, dar în primul rând după ce a suferit o accidentare, care a necesitat o operaţie la ligamentele încrucişate. Florentina Nedelcu nu a stat mult la Piatra Neamţ, câteva zile, însă a aşteptat cu mare interes să revină în oraşul unde a stat timp de 7 ani şi jumătate şi unde a cunoscut mari satisfacţii pe plan profesional. Sportiva născută pe data de 26 martie 1976, care a jucat timp de 29 de ani volei, amabilă ca de fiecare dată, ne-a împărtăşit experienţa pe care a trăit-o în Franţa, ne-a vorbit despre noua meserie, cea de antrenoare, dar şi despre voleiul din România, pe care îl urmăreşte şi cu care este mereu la curent.

Rep: Florentina Nedelcu, bun venit la Piatra Neamţ, ai aşteptat această vacanţă?

F.N: Bine v-am găsit, da, de abia aşteptam să vin acasă. A fost cam lungă perioada de aşteptare pentru că sunt în formare profesională, mă formez ca şi antrenor, să devin antrenor profesionist, şi din cauza asta am întârziat puţin.

Rep: Sunt grele cursurile şi examenele pentru a te pregăti ca antrenor?

F.N: Da, sunt grele, pentru că sunt foarte multe cerinţe, foarte multă pedagogie, practică, este mult de muncă. Ca întotdeauna, şi la examene am avut emoţii înainte, dar pe parcursul examenelor, pentru că stăpâneşti materia, trece mai uşor.

Rep: Ai început deja să antrenezi, este diferit faţă de perioada când erai sportivă?

F.N: Este foarte diferit pentru că nu poţi să te exprimi ca şi atunci când eşti în teren şi atunci devine mai dificilă misiunea ta de a transmite jucătoarelor ceea ce doreşti.

Rep: Ce poţi să ne spui de sportivele şi echipele pe care le pregăteşti?

F.N: Antrenez o echipă de junioare la Vandoeuvre Nancy unde sunt în acest moment, şi o echipă de senioare, a treia echipă ca nivel în cadrul clubului, sunt jucătoare care debutează în volei, cele de junioare, iar cele la senioare descoperă voleiul prin prisma voleibalistei Florentina Nedelcu şi sunt foarte încântată de această perspectivă. Nu am niciun obiectiv impus de club cu aceste echipe, obiectivul nostru este să atragem cât mai multe persoane să practice voleiul pentru că ştim că voleiul este foarte puţin mediatizat. Am terminat pe locul 2 în regiunea Lorraine, ceea ce este o performanţă având în vedere că sunt la început de carieră, iar cu senioarele am terminat pe locul 7 din diferite motive, pentru că cele care joacă în echipa de senioare mai şi muncesc pe lângă a face sport şi au un program mai încărcat. Normal, vorbesc cu fetele în franceză, am fost obligată să merg şi la şcoală pentru a-mi îmbunătăţi franceza, ceea ce a fost un lucru foarte bun. La început a fost mai dificil pentru că nivelul meu de exigenţă este puţin mai ridicat vizavi de cerinţele lor, dar am început să ne înţelegem şi la sfârşit au fost foarte încântate pentru că au reuşit să vadă progresul care l-au făcut.

Rep: Clubul unde activezi a reuşit după mai mulţi ani să promoveze, ce reprezintă această performanţă pentru Vandoeuvre Nancy?

F.N: De 3 ani de când am ajuns eu, obiectivul a fost în fiecare an promovarea. Am ratat promovarea la un punct distanţă, ceea ce a fost foarte frustrant, iar anul acesta echipa a reuşit să se califice şi să promoveze de pe primul loc, aşadar suntem campioane în liga secundă cu obiectiv de a rămâne în prima divizie. În liga secundă sunt mai multe grupe, primele 3 joacă un play off, iar celelalte un play down. Prima ligă din Franţa are 12 echipe, formaţii destul de puternice, echipa noastră s-a întărit anul acesta pe 3 posturi, pentru că în prima ligă nu este acelaşi nivel ca la liga a doua, acuma rămâne de văzut dacă reuşim să ne atingem şi acest obiectiv de a rămâne.

Rep: Cum este voleiul din Franţa, ca valoare, se investeşte, există interes din partea oamenilor de afaceri?

F.N: Voleiul în Franţa este mediatizat sau mai puţin mediatizat în funcţie de echipa la care joci. Oamenii investesc în volei, mai ales primăriile, consiliile locale dau bani la structurile de volei şi asta permite cluburilor să promoveze, de asta şi politica clubului de a atrage cât mai mulţi tineri pentru a avea o justificare pentru banii care se investesc.

Rep: Ai renunţat la volei după 29 de ani, a fost grea decizia de a spune gata?

F.N: Datorită accidentării care am avut-o anul trecut, datorită faptului că mă azex acum pe antrenorat am zic că la un moment dat tot trebuia să mă las de volei şi atunci am decis să renunţ pentru a mă putea concentra mai mult antrenoratului deoarece vreau să devin antrenor profesionist şi de ce nu antrenor de echipă naţională.

Rep: Ai urmărit campionatul românesc, e o surpriză că Alba Blaj a cucerit titlul naţional?

F.N: Nu e chiar o surpriză, având în vedere că a fost antrenor Darko Zakoc, este un antrenor foarte bun din punctul meu de vedere, exigent, ştie ce vrea şi a reuşit să implementeze fetelor dorinţa lui de a câştiga şi de a face un volei bun.

Rep: S-a vorbit mult în voleiul de la noi despre criza financiară, se simte şi în Franţa?

F.N: Da, au scăzut bugetul cu 5% pentru echipele de volei, dar asta nu împiedică desfăşurarea campionatului sau menţinerea echipelor la un nivel înalt.

Rep: Ai urmărit evoluţia fostei tale echipe, Unic?

F.N: Am văzut că au fost în dificultate în prima perioadă a campionatului, dar m-a bucurat totuşi faptul că a reuşit să termine pe locul 7, pentru că este o echipă care are tradiţie şi care trebuie să continue indiferent de dificultăţile financiare sau care ar mai fi.

Rep: Te vezi într-un viitor apropiat să antrenezi şi o echipă din România?

F.N: Sincer mi-aş dori, dar nu pot să spun acum dacă da sau nu, pentru că sunt antrenori buni în România şi mă formez ca să devin şi eu unul foarte bun.