Festivalul Ceahlăul – Schimbarea la faţă prin întoarcerea la datini

folclor2 iskra

Festivalul de folclor „Ceahlăul” a continuat, în week-end, la Târgu Neamţ şi în staţiunea Durău, unde, ieri, a avut loc Sărbătoarea Muntelui Ceahlău. Ediţia de anul acesta este itinerantă, organizatorii festivalului, Centrul de Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” şi Consiliul Judeţean Neamţ dorind ca, astfel, să dea ocazia oaspeţilor să cunoască ţinutul Neamţului şi să aibă ce povesti la întoarcerea acasă. La rândul lor, nemţenii spot vedea pe viu folclorul din alte culturi. Este unul din principalele obiective ale festivalului dedicat sfintei sărbători a Schimbării la Faţă, ca un îndemn la o schimbare prin revenirea la valorile culturale tradiţionale, definitorii pentru fiecare neam.

 

* Ansamblul muntenegrean – muzeu ambulant

Una din cele mai tinere trupe de dansatori prezentă la ediţia a XVI-a a festivalului este ISKRA, a Centrului naţional academic de dansuri şi muzică populară din Muntenegru, despre care ne-a vorbit Petar Marti(c), directorul ansamblului, el însuşi dansator cu o vechime de 25 de ani şi care a mai înfiinţat o trupă la Podgori(c)a înainte de a fi directorul ISKRA.

 

Reporter: Când a fost înfiinţată trupa şi care este activitatea ei?

Petar Marti(c): Ansamblul academic ISKRA a fost înfiinţat în 26 februarie 2011 şi este al doilea ansamblu profesionist de dansuri populare din Muntenegru. Noi venim din capitala ţării, de la Podgori(c)a şi am fost invitaţi pentru prima dată la acest festival internaţional. Ansamblul nostru numără 120 de membri, dar este în continuă creştere, avem colaborări cu ansambluri profesioniste, cu coregrafi şi culegători de folclor renumiţi din ţara noastră. Studiem şi dansuri populare din afara ţării, repertoriul nostru incluzând dansuri din toată lumea, din America de Sud şi până în Sud-Estul Europei. Pentru că suntem un ansamblu academic, noi colaborăm doar cu instituţii şi formaţii guvernamentale. Ambiţia noastră este de a ajunge prima formaţie folclorică din Muntenegru. Dar, în afară de activitatea propriu-zisă, noi lucrăm şi cu copiii cu dizabilităţi – autism, sindrom Down – ca voluntari în şcolile lor speciale, unde le predăm lecţii de dans popular şi îi învăţăm despre datini şi obiceiuri, astfel încât ei să se poată integra în societatea în care trăiesc şi să-şi înţeleagă originile. Asta îi ajută şi la dezvoltarea capacităţilor şi a talentelor lor.

 

Rep.: Spuneţi-ne ceva despre zona pe care o reprezentaţi, despre costumele populare extrem de frumoase.

P.M.: Venim din capitala Muntenegru, din Podgori(c)a. Muntenegru este o ţară mică, mediteraneană, balcanică, plină de umanitate şi iubire. Ne bucurăm că am fost invitaţi la acest prestigios festival, unde am fost primiţi de oficialităţile locale într-un mod care ne-a impresionat prin căldură şi amabilitate. Ne bucurăm să fim aici, să putem arăta costumele noastre, vechi de mai bine de 60 de ani. Se spune despre noi că suntem ca un muzeu ambulant şi într-adevăr aşa este: avem peste 20 de modele de costume populare, nu le-am adus pe toate acum, dar avem suficiente şi reprezentative. Aceasta deoarece ţara noastră este mică, dar are o vastă moştenire culturală şi tradiţională, avem trei culte – ortodox, musulman şi catolic, de aici şi bogăţia de obiceiuri populare. Suntem la un pas de a intra în Uniunea Europeană şi eu am un proiect la care mă gândesc demult să-l pun în aplicare odată cu intrarea în UE.

 

Rep.: Bănuiesc că este vorba despre un proiect cultural.

P.M.: Vreau să propun înfiinţarea unei asociaţii formată din ţările europene, care să organizeze un festival anual de datini, obiceiuri, tradiţii nu doar muzicale şi de dansuri, ci şi de bucătărie locală specifică. Asociaţia să fie condusă de un consiliu cu membri din fiecare ţară, care anual să se întrunească în ţara care organizează festivalul şi să aprobe activităţile şi programul fiecărei ediţii.  Îmi doresc un festival complex care să promoveze schimburile culturale, relaţiile interumane şi parteneriatele între diverse amsambluri folclorice, ceva similar acestui festival de la Piatra Neamţ care este atât de bine organizat şi are tradiţie.

 

Rep.: Ce vreţi să faceţi neapărat aici, la noi, înainte de a pleca acasă?

P.M.: Am auzit că aveţi ceva tradiţional, foarte bun, din care vreau să gust musai înainte de a pleca din Piatra Neamţ Este vorba de brânza de burduf şi ţuica făcută din fructe. De asta eu susţin un festival de folclor care să promoveze şi tradiţiile culinare, astfel încât să putem prezenta tot ceea ce avem mai bun şi reprezentativ fiecare în ţara lui.

 

*  „Mara”, o adevărată „instituţie”

 

O altă formaţie participantă la ediţia din acest an a festivalului este „Mara” din Sighetu Marmaţiei, care are 45 de ani vechime. Palmaresul ei cuprinde numeroase premii obţinute la concursuri şi festivaluri din ţară şi din străinătate: „Discul de aur” şi „Colierul de argint” la Dijon, în Franţa (1976), Premiul „Europa” la Hamburg – Germania (1991), la Lefkada – Grecia (1999), în Portugalia (2000) sau în Grecia (2008). Ansamblul are 15 perechi de dansatori, 6 solişti vocali şi 15 instrumentişti şi rapsozi populari. Spiridon Pralea, directorul Centrului Cultural din Sighetu Marmaţiei, vorbeşte despre activitatea trupei „Mara”.

 

Reporter: Ansamblul „Mara” este la fel de renumit ca şi „Floricică de la munte” de la noi.

Spiridon Pralea: Ansamblul „Mara” este o adevărată instituţie în cadrul centrului cultural, un ansamblu care este într-o restructurare evidentă şi forţăm ca acest lucru să se întâmple foarte repede. Anul acesta împlinim, în luna septembrie, 45 de ani de activitate şi-i aşteptăm pe toţi cei care de-a lungul timpului au făcut parte din formaţie să participe la acest moment festiv, dar din păcate unul dintre cei mai renumiţi artişti ai noştri, Viorel Costin, nu mai este în viaţă.

 

Rep.: Sunteţi familiarizat cu manifestări culturale de calibrul festivalul de la Piatra Neamţ. Ce credeţi că-i lipseşte?

S.P.: Şi eu, ca şi doamna director Carmen Nastasă, directoarea centrului cultural de aici, sunt director de foarte puţin timp, chiar interimar din luna martie şi urmează să particip la concurs, aşa încât nu prea am experienţă cu astfel de manifestări atât de complexe. Nu vreau să par subiectiv, dar am găsit aici un grup de oameni inimoşi, care în pofida tinereţii, ştiu ce au de făcut, sunt oameni care dovedesc seriozitate în stabilirea anumitor detalii extrem de importante în organizarea şi derulare festivalului, în felul în care ne-au abordat şi în felul în care ne-au primit. Este foarte important că se derulează în acest mod inedit, cu găzduirea festivalului în mai multe oraşe, pentru că în acest fel se asigură finanţarea manifestării, un lucru extrem de important pe care îl cunosc ca un manager ce sunt. Spectacolele sunt extraordinare, festivalul este amplu şi de aceea are nevoie de sprijinul a cât mai multor comunităţi dornice să promoveze zona, tradiţiile, portul şi dansurile populare. Dacă se stabilizează şi ca dată, în week-end-ul cutare din luna cutare, atunci acest festival are şanse să dureze mult.

 

Rep.: Festivalul de folclor „Ceahlăul” este destinat marcării sărbătorii Schimbării la Faţă, care este pe 6 august şi se organizează în week-end-ul apropiat datei. Ansamblul „Mara” este prezent la ediţia din acest an cu o formaţie foarte tânără.

S.P.: Da, cunosc acest ansamblu încă din 1968, aşa încât pot spune că are o tradiţie considerabilă, fără rabat. Suntem prezenţi la festival cu o selecţie de membri cu vârste între 10 şi 27 de ani, exceptând vârfurile dintre instrumentişti, cât şi coordonatoarea ansambului, prof. Ileana Matus, şi solista Măriuca Verdeş, proaspăt angajate ale ansamblului, absolvente de conservator. După părerea mea, pentru promovarea tradiţiilor populare ansamblurile profesioniste nu prea ar avea ce căuta, pentru că degeaba eşti balerin şi faci un lucru mecanic şi cu graţie, porţi un costum dintr-o zonă de care habar nu ai, iar un ochi avizat vede toate aceste lucruri. Totdeauna amatorii au un mod real de a transmite emoţia, de aceea am selectat copii, ai căror părinţi mi-au transmis când am plecat să am grijă de ei. De emoţii trăite şi transmise în mod real vorbesc.

Cristina IORDACHE