Himalaya reprezintă un vis pentru multă lume, de la alpinist și montaniard încercat până la turistul obișnuit. Peisajele care-ți taie respirația, legendele și culoarea locală, fascinația confruntării cu propriile limite și depășirea lor, atrag an de an mii de oameni în încercarea supremă de a cuceri vârfuri aproape inaccesibile. La peste 7.500 de metri organismul uman este supus unor încercări greu de imaginat, dincolo de limitele sale. Nu degeaba, după această altitudine se consideră „zona morții“. Efortul intens, oxigenul insuficient, temperaturile extreme, furtunile, avalanșele, crevasele și porțiunile greu de escaladat au îngenuncheat foarte mulți temerari, chiar și pe unii dintre cei mai experimentați.
Din 30 septembrie 2016 orașul Piatra Neamț se poate mândri cu o nouă victorie a alpiniștilor săi, după ce Adrian Laza, Iulian Petre si Ionuț Ștefănescu au cucerit vârful Cho Oyu, unul dintre cei numai 14 optmiari ai planetei. Singurul alpinist nemțean care a mai trecut granița celor 8.000 metri este Ticu Lăcătușu.
Despre urmările eforturilor supraomenești și ale sacrificiilor se vorbește mai puțin. Dincolo de reușită și de atingerea obiectivului pot apărea și probleme care uneori sunt ascunse sau nebăgate în seamă.
Iulian Petre, unul dintre cei trei alpiniști ai expediției de pe Cho Oyu, suferă în prezent de mai multe leziuni ca urmare a incursiunii în „zona morții“ și este internat în prezent în spitalul Sfântul Spiridon din Iași. El ne dezvăluie din culisele acestei expediții și ne vorbește despre șocurile ce pot afecta corpul unui alpinist în astfel de expediții extreme.
„Pentru noi a fost o reușită totală, am atins toate obiectivele, numai că la întoarcere am fost supuși la un efort mult mai mare decât ar fi trebuit cărând mai mult echipament. Unul dintre șerpașii noștri, având probleme de sănătate din cauza altitudinii, nu a mai fost capabil să ne ajute și a trebuit să preluăm o parte din sarcina lui. Bănuiesc că acest lucru, adăugat la epuizarea întoarcerii de pe vârf și aerului uscat a făcut ca organismul meu să cedeze.
Nu am dat importanță pe moment simptomelor pentru că eram aclimatizat, foarte bine antrenat și organismul era puternic. Întoarcerea a fost destul de grea, piciorul fiind umflat și dureros. Tratamentul cu antiinflamatoare nu-și mai făcea efectul. După două săptămâni de la sosirea acasă am constatat ca starea de sănătate s-a deteriorat considerabil. Respirația era dificilă, scuipam sânge și piciorul era foarte umflat și cu dureri puternice. După un set de analize am aflat că ambii plămâni sunt atinși de un infarct pulmonar și vasele principale de sânge ale femurului drept sunt obturate în trei locuri.
Acum sunt internat în Iași la Spitalul «Sfântul Spiridon», unde doctorii încearcă să stopeze hemoragia pulmonară și să trateze piciorul. Sper ca medicii din Iași să reușească să mă pună pe picioare, să mă pot întoarce la familie cât mai repede fără complicații prea mari.
Din cauza interdicției de a mai urca pe munte, chiar și la altitudini mici, toate proiectele mele sunt amânate pentru o perioadă nedeterminată, poate pentru totdeauna. Zeița de Peruzea (Cho Oyu) a mai cerut un sacrificiu.
Mulțumesc medicilor si mai ales, doamnei doctor Stoleru (Sanatoriul Bisericani), domnului doctor Testoianu (spitalul Sf. Spiridon) pentru profesionalism!“, ne-a spus Iulian Petre.
Îi dorim și noi lui Iulian însănătoșire grabnică și relatări mai amănunțite despre întâmplările expediției!
Gabriel MARIN