„– Domnule doctor mă numesc Elena, am 43 de ani, sunt căsătorita de 7 ani cu un om extraordinar de bun și răbdător, dar totuși mă confrunt și cu o mare problemă. Nu pot să mi-l alung din gând pe fostul meu iubit. Toate trăirile și comportamentul meu se raportează la relația pe care am avut-o cu mulți ani în urmă. Mai exact, la vârsta de 29 de ani am cunoscut la locul de muncă o persoană de care m-am îndrăgostit. A fost o relație foarte frumoasă, intensă, pasională… La vremea respectivă aveam senzația că mi-am întâlnit sufletul pereche. Am renunțat la serviciul meu ca să-l urmez în orașul său natal. Nu m-am uitat în urmă, unde rămâneau părinții mei bătrâni și bolnavi și am plecat împreună cu marea iubire a vieții mele. Această relație a durat 2 ani de zile și pentru mine a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Influența lui asupra mea era extrem de pozitivă, în acel răstimp de 2 ani a reușit să mă determine să-mi schimb modul de gândire, comportamentul și aspirațiile. El era nu numai prietenul meu drag și viitorul soț, ci și un excelent profesor.
Într-o zi a venit radiind de mulțumire și mi-a spus ca are o surpriză pentru mine… Știam că-i place să facă surprize plăcute și eram curioasă să aflu despre ce era vorba. De data asta emoțiile și sentimentele provocate de surpriza lui au fost mult mai puternice, iar eu nu eram pregătită pentru așa ceva…
Urma să plecăm împreună în Canada, unde ne aștepta un contract de munca stabil și unde ar fi trebuit să începem o viață nouă. Eu am fost surprinsă de aranjamentele lui, eram în situația în care trebuia să aleg între fericirea personală și a rămâne alături de părinții mei în vârstă și bolnavi, eu fiind unica fiica la părinți. Cu mare greutate în suflet am ales să rămân în țară, alături de părinții mei, care erau dependenți de ajutorul meu. I-am spus că nu pot să-l urmez la celălalt capăt de lume, iar el s-a supărat, s-a simțit rănit și mi-a reproșat că sunt nerecunoscătoare și egoistă și că sacrific fericire noastră de dragul părinților mei.
A plecat de acasă și m-am gândit că avea nevoie de puțin aer să se liniștească. Nu a fost să fie așa, m-am înșelat amarnic și de atunci nu l-am mai văzut. L-am căutat peste tot, la serviciu, la părinții lui, la prieteni, dar căutările mele nu au adus nici un rezultat. A dispărut fără urmă și au trecut aproape 14 ani fără să știu nimic despre el.
Singura mea dorință este să știu ce s-a întâmplat cu el. Mai trăiește? Unde este? Cu cine este? Mai trebuie să vă spun că după dispariția lui, am încercat să fiu puternică, să-mi refac viața, dar încercările mele erau umbrite de regrete și de faptul că am pierdut singurul om pe care l-am iubit cu adevărat, că nu am știut să-l păstrez alături de mine. Mă întreb ce curs ar fi luat viața mea dacă am fi rămas împreună?
Ce trebuie să fac, domnule doctor?“
Draga Elena,
Ai adus în discuție o poveste de viață, care m-a emoționat și care sunt sigur că va emoționa și foarte mulți cititori. O parte dintre cei ce-ți citesc povestea e posibil să fi trăit și ei experiențe asemănătoare, așa că nu ești singura în această situație. Foarte multe persoane se confruntă cu acest fenomen, care în psihologie se numește „Ex-ul mitologic“. Ex-ul mitologic desemnează o relație pe care am trăit-o și care ne îndeamnă să simțim că am atins un vârf afectiv și cognitiv puternic, o relație pe care noi o numim aproape ideală și pe care am pierdut-o, am rătăcit-o, am fost abandonați, o relație care s-a oprit brusc, fără să fi avut control asupra ei.
Voi continua pe acest subiect în articolul următor…
Cu respect,
Dr. Miron Itzhak
Psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Director Institut Miron
Cabinet de Psihologie
Str. Mihai Eminescu, Nr.3, Bl. D4, Sc. B, Ap.37, Piatra Neamț
Tel.0233-236146;0724-2252147, 0747627971;
E-mail: miron@ambra.ro
Site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro