Atunci, în 2007, președintele României, Traian Băsescu, îl știți, s-a grăbit să-i acorde regizorului Steaua României în grad de Cavaler. Tot atunci, primarul Municipiului Piatra Neamț, Gheorge Ștefan, îl știți, cunoscut cu pseudonimul Pinalti, i-a oferit actriței Laura Vasiliu, premiată la Cannes, titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Piatra Neamț.
În 2008, pe 17 mai, Cristian Mungiu a fost onorat cu Ordinul Artelor și Literelor, în grad de Cavaler, de către Guvernul francez. Așadar, ieri, la Piatra, am avut plăcerea să primim un cavaler al cinematografiei.
Nu comentăm tăcerea președintelui Klaus Iohannis. Poate că, pentru Domnia sa, impresionantele succese ale cinematografiei românești din acest an, la Cannes, îl lasă oarecum rece, el așteptând victoria Simonei Halep la Roland Garros.
Despre filmul în cauză, „Bacalaureat“, cunoscut în perioada de pregătire sub numele de „Fotografii de familie“, sau, pentru Cristian Mungiu, „Recycling feelings“, acesta fiind titlul pe care l-ar fi preferat, așadar acest film a avut parte, la Cannes și peste tot, de o presă absolut fabuloasă. Chiar înainte de decernarea premiilor, „Le Figaro“ spunea: „Filmul are toate calitățile pentru a primi premiu la Cannes“. Agenția de presă France Presse, nota: „În acest film, Cristian Mungiu sondează cu precizie compromisurile și corupția din societatea românească, prin prisma poveștii unui tată, gata să facă orice pentru ca fiica sa să poată intra la facultate“. În „The Guardian“, criticul britanic de film Peter Bradshaw zice: „«Bacalaureat» este un film complex, realizat cu măiestrie, cu subtilitate psihologică și greutate morală, despre alegerile meschine pe care le fac oamenii, în încercarea de a-și croi drum în viață prin orice mijloace: oameni constrânși de loialitatea față de cei care i-au ajutat la fărădelegi, oameni care folosesc corupția celorlalți ca pe o scuză pentru propriile eșecuri și oameni care speră că schimbul reciproc de favoruri constituie un sistem etic alternativ. ( …)
«Bacalaureat“ este un film complex, foarte inteligent și o fotografie sumbră asupra depresiei naționale din România, unde generația anilor ’90 a sperat la șansa unui nou început (…)“.
Ce să mai zicem?! Mai zicem despre criticii revistelor „Variety“ și „The Hollywood Reporter“, două din cele mai importante reviste americane de cinematografie, care au apreciat calitatea artistică a filmului, tehnica regizorală și interpretarea protagonistului. Intrând puțin în amănunte, care chiar sunt de interes pentru noi, să spunem că în „Variety“, autorul Jay Weissberg vorbește despre o temă cheie a cinematografiei românești recente. Adică, el spune despre faptul că generațiile care au crescut sub Ceaușescu nu pot să scape de instinctele de supraviețuire dobândite în deceniile de dictatură.
Leslie Felperin de la „Hollywood Reporter“, s-a arătat mai rezervat cu privire la succesul filmului, asta neînsemnând o diminuare a calităților acestei pelicule, ci doar faptul că: „Per total, este un fim mai rece, mai discret, mai academic (s.n.) decât filmele cu care ne obișnuise Mungiu“.
E drept, filmul durează 2 ore și 7 minte, dar ne încurajează un anume jurnalist Thomas Destouches, care vede în acest film „(…) o mecanică ce eliberează o putere emoțională nebunească până la ultima replică a filmului. Totul este perfect așezat la locul lui, nimic nu este în plus pe durata celor 2 ore și 7 minute. Și fiecare mic detaliu, fiecare cadru, fiecare replică dobândește o importanță capitală la final. Pentru cei care se tem să vadă un film românesc de 2 ore: uitați de prejudecăți. Bacalaureat e pasionant de la un capăt la altul“.
O să vedem și noi. În această seară (duminică, 29 mai a.c.) mergem și noi la eveniment.
Notă: Este de menționat o replică a regizorului la conferința de presă de la Cannes. Acolo, actorul Adrian Titieni își exprima optimismul (viața i-a dat mai mult decât se aștepta…). La care Cristian Mungiu a completat, mult mai realist (din păcate): „Dacă Adrian Titieni e optimist, eu sunt mai sceptic“, adăugând că în România există multă deprimare și că cei de o anumită vârstă, cum e cazul lui (are 48 de ani n.n.) au senzația că deja au luat deciziile importante și că mare lucru nu le mai rămâne de făcut.
Dar despre deciziile lui Cristian Mungiu poate avem șansa să-l întrebăm
într-un interviu pentru „Ceahlăul“.
Cristian TIMOFTE