De judeţul Neamţ se leagă figura legendară a generalului Nicolae Dăscălescu, născut în comuna Căciuleşti, judeţul Neamţ, la 29 iunie 1884. A urmat Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină din Bucureşti (1906-1908), Şcoala specială de artilerie şi geniu (1909-1911) şi Şcoala Superioară de Război (1921-1923). A participat la Războiul de Întregire, în funcţia de comandant de baterie şi divizion în Regimentul 4 Artilerie, dar şi la luptele de eliberare a Basarabiei şi la luptele de la Odessa şi Cotul Donului.
Generalul Dăscălescu a participat şi la eliberarea Dobrogei de sub controlul trupelor germane, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de la Sângiorgiu şi Oarba de Mureş, iar pe teritoriul Ungariei, a condus acţiunile ofensive ale Corpului 2 Armată pentru forţarea Tisei. În Cehoslovacia, Nicolae Dăscălescu a comandat Armata a 4-a română, în luptele de la Roznava, Banska-Bystrica şi Kremnica.
Pentru merite deosebite, a fost decorat cu Ordinul “Sf. Ana”, clasa a III-a, “Coroana României”, clasa a IV-a, cu spade, în grad de ofiţer, cu panglică de Virtute Militară, Ordinul “Mihai Viteazul” (propriul ordin al mareşalului Antonescu, primit în Războiul de Întregire, pe care acesta l-a luat de pe pieptul său şi l-a prins pe pieptul generalului Dăscălescu), Ordinul “Steaua României” cu spade în grad de Mare Ofiţer, cu panglică de Virtute Militară, Ordinul “Coroana României”, clasa a III-a, “Cruciada împotriva comunismului” şi Crucea Ordinului “Vulturul German”.
A salvat viaţa a 50 de mii de partizani din catacombele Odessei
În arhivele nemţene se păstrează documente inedite privind activitatea militară a celui care a fost Generalul de Corp de Armată, Nicolae Dăscălescu. Documentele – care ne-au fost puse la dispoziţie prin bunăvoinţa domnului profesor Gh. Radu, de la Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, fost director la Arhivele Naţionale Neamţ – evidenţiază atât curajul, loialitatea, omenia şi patriotismul generalului nemţean, cât şi necazurile suferite de cel ce s-a născut în Căciuleştii Cracăului.
„La un moment dat a primit ordinul Comandantului Armatei a 3-a să lichideze cei cincizeci de mii de partizani din catacombele Odessei. Cum legile internaţionale ale războiului interziceau reprimarea populaţiei civile, replica generalului Dăscălescu a fost că executarea acestui ordin ar fi adus «consecinţe dezastruoase pentru neamul românesc» (deşi i se adusese la cunoştinţă că «nerespectarea acestui ordin aduce împuşcarea pe loc fără judecată»). După opt zile, acelaşi comandament i-a cerut să-şi retracteze declaraţia. Până la urmă a avut câştig de cauză. Mare i-a fost bucuria acestui luptător, atunci când a primit un ordin scris direct de la mareşalul Antonescu, prin care se cerea să nu fie întreprins nimic «contra partizanilor, dacă ei nu întreprind »”, explică prof. Gheorghe Radu.
Armata română câştigă respectul populaţiei cehoslovace
De asemenea, eroismul şi omenia generalului Dăscălescu se reflectă în comportamentul exemplar al armatei române faţă de populaţia cehoslovacă, la intrarea Armatei a 4-a române în Cehoslovacia.
„Din ultima perioadă a vieţii generalului N. Dăscălescu, anii 1963 – 1969, deţinem numeroase documente referitoare la activitatea lui în calitate de comandant al Armatei a 4-a române în războiul contra Germaniei hitleriste, purtat pe teritoriul Cehoslovaciei, precum şi despre comportamentul soldaţilor români faţă de populaţia cehoslovacă. Iată ce declara generalul la 28 august 1963: «La intrarea Armatei 4 române în Cehoslovacia, subsemnatul a fost în linia I-a de luptă şi am fost surprins de absenţa, în satele cehoslovace în care intram, a oricărei fiinţe omeneşti. Din multele cercetări, am găsit oameni ascunşi în locuinţe subterane, refugiaţi de groaza venirei armatei române. Mi s-a afirmat de populaţie că elemente necunoscute au făcut propagandă intensă contra armatei române, afirmând că această armată omora civilii, le scotea ochii, tăia nasul şi urechile. Această constatare m-a silit să iau următoarele măsuri: «orice ostaş român ce calcă legile internaţionale ale războiului şi ale omeniei ca fi imediat arestat, i se vor încheia acte, va fi legat şi înaintat subsemnatului, sub escortă, să-l împuşte personal!»”, adaugă prof. Gheorghe Radu.
Prin comportamentul său exemplar, armata română va câştiga – sub comanda generalului Dăscălescu – respectul şi simpatia populaţiei cehoslovace, ajungându-se ca România să fie scutită de daune de sute de milioane de lei pe care le-ar fi pretins Cehoslovacia, ca rezultat al abaterilor ostaşilor români de la legile internaţionale ale războiului şi omeniei!
Sfârşitul
Prin Decretul regal nr. 1850, semnat de regele Mihai la 10 octombrie 1944, Consiliul de Miniştri era împuternicit să ia măsurile de rigoare, arestând ofiţerii care nu se supuneau regimului bolşevic şi Armatei Roşii. Drept urmare, au fost trecuţi în rezervă sau în retragere 46 de generali şi 208 ofiţeri superiori, dintre care 182 colonei („Monitorul Oficial” nr.65, 66, 67 din Martie 1945). Au fost desfiinţate 6 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie, o divizie şi 6 batalioane independente de vânători de munte şi al treilea batalion al regimentelor de infanterie.
În cadrul misiunii politice de schimbare a mentalităţilor şi a normelor de funcţionare a armatei române creştine, au fost încarceraţi cei mai mari generali ai armatei române.
În închisorile de la Aiud, Sighet, Jilava Văcăreşti, Canal, Făgăraş, Râmnicu-Sărat, Piteşti, Botoşani, au murit, în chinuri groaznice, peste 80 de generali români, condamnaţi pentru „vina” de a-şi fi închinat viaţa apărării şi cinstirii Neamului Românesc. Alături de ei, va pătimi şi generalul Dăscălescu, pe care prigonitorii nu l-au ocolit, cu tot eroismul său incontestabil.
Deşi a avut merite deosebite, la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial Nicolae Dăscălescu a fost trecut în rezervă, fiind apoi arestat şi trimis în judecată la Tribunalul poporului pentru crime de război. Este achitat în octombrie 1946, însă în 1948 este catalogat drept „duşman al poporului”, i se retrage dreptul de pensie şi i se naţionalizează casa de la Piatra-Neamţ.
Comuniştii îi pun eticheta de „chiabur” (pentru că avea în proprietate, în comuna natală, 5 hectare de teren, suprafaţă atribuită în calitate de cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”) şi „criminal de război”, fiind din nou arestat în 1951. Este eliberat la 8 octombrie 1955 din închisoarea Jilava şi, după 10 ani de hărţuieli şi abuzuri, i se acordă o pensie de drept . În anul 1964, eroul general-soldat Nicolae Dăscălescu este reabilitat, însă refuză distincţiile şi onorurile ce i se aduceau.
S-a stins din viaţă la 28 septembrie 1969, fiind înmormântat la Piatra-Neamţ.
Irina NASTASIU
